Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 3 Bible Online

Proverbele lui Solomon 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 3

¹Fiule, rânduielile mele nu le uita, iar inima ta să păzească spusele mele,

²că lungime de zile şi ani de viaţă şi pace ţi se vor adăuga.

³Milostenia şi credinţa să nu-ţi lipsească; prinde-ţi-le de grumaz, scrie-ţi-le pe lespedea inimii şi vei afla har

⁴şi vei gândi ceea ce e bun în faţa Domnului şi a oamenilor.

⁵Nădăjduieşte cu toată inima în Dumnezeu, iar cu înţelepciunea ta nu te semeţi:

⁶cunoaşte-o în toate purtările tale pentru ca ea să-ţi îndrepte calea.

⁷Să nu fii înţelept de dragul ochilor tăi,[1] ci teme-te de Dumnezeu şi fereşte-te de tot răul;

⁸atunci va fi vindecare trupului tău şi odihnă oaselor tale.

⁹Pe Domnul cinsteşte-L din ostenelile tale cele drepte şi adu-I prinos din cele ce-ţi sunt roade ale dreptăţii,[2]

¹⁰pentru ca astfel hambarele tale să se umple de grâu şi din teascurile tale să se reverse vinul.

¹¹Fiule, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră;

¹²căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă.[3]

¹³Fericit e omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa;[4]

¹⁴că mai bine e să negustoreşti cu ea decât cu vistierii de aur şi argint;

¹⁵mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă.

¹⁶În dreapta ei stau îndelunga’nzilire şi anii vieţii, în stânga ei stau bogăţia şi slava;[5] din gura ei se rosteşte dreptatea, ea legea şi mila pe limbă le poartă.

¹⁷Căile ei sunt căi bune şi toate cărările ei sunt în pace;

¹⁸tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viaţă, iar cei ce se reazemă pe ea sunt ca şi cum L-ar avea temelie pe Domnul.

¹⁹Cu înţelepciunea a întemeiat Dumnezeu pământul şi’ntru lucrarea minţii[6] a întărit cerurile;

²⁰întru priceperea Lui s’au deschis adâncurile şi norii au izvorât apă[7].

²¹Fiule, nu scăpa din vedere: păzeşte-mi sfatul şi cugetarea,

²²pentru ca viu să-ţi fie sufletul[8] şi har să fie’mprejurul grumazului tău; şi vindecare va fi trupului tău şi purtare de grijă oaselor tale;

²³pentru ca, sperând, întru nădejde să umbli în toate căile tale şi pentru ca piciorul tău să nu se poticnească.

²⁴De te vei aşeza, fără de frică vei fi; de vei adormi, dulce-ţi va fi somnul.

²⁵Nu te vei teme de frica ce vine năprasnic, nici de năvălirile necredincioşilor din preajmă.

²⁶Că Domnul va fi deasupra tuturor căilor tale şi piciorul ţi-l va sprijini ca să nu te’mpiedici.

²⁷Nu te da în lături de la a-i face bine celui lipsit atunci când mâna ta poate să ajute.

²⁸Nu zice: „Acum du-te, mai vino mâine şi-ţi voi da” atunci când tu poţi face binele, că nu ştii ce va aduce ziua următoare.

²⁹Nu unelti lucruri rele împotriva prietenului tău care vine de oareunde şi şi-a pus în tine nădejdea.

³⁰Împotriva omului să nu-ţi placă vrajba fără pricină, ca nu cumva răul să se întoarcă spre tine.

³¹Nu-ţi agonisi numele rău al oamenilor răi, nici nu râvni la căile acestora;

³²fiindcă necurat este tot nelegiuitul înaintea Domnului; el nu se adună laolaltă cu cei drepţi.

³³În casele necredincioşilor e blestemul lui Dumnezeu, dar curţile celor drepţi se binecuvintează.

³⁴Domnul le stă’mpotrivă celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.

³⁵Cei înţelepţi vor moşteni mărire, iar cei necredincioşi îşi vor stârni ocară.