Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 31 Bible Online

Proverbele lui Solomon 31 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 31

¹Cuvintele mele sunt spuse de Dumnezeu – răspunsul dumnezeiesc al unui rege pe care maica lui l-a învăţat.

²Ce anume, fiule, vei păstra: Ce? Graiurile lui Dumnezeu. Fiule, tu, întâiul meu născut, ţie îţi vorbesc: Ce?, fiu al pântecelui meu; Ce?, fiu al făgăduinţelor mele:

³Avuţia ta n’o da femeilor, nici mintea şi nici viaţa, aşa ca pe urmă să-ţi pară rău.

⁴Pe toate fă-le cu socotinţă, cu socotinţă să bei vin. Cei puternici sunt puşi pe mânie, aşadar, să nu bea vin,

⁵ca nu cumva, bând, să-şi uite de înţelepciune şi să nu-i poată judeca cu dreptate pe cei slabi.

⁶Băutură tare să le daţi celor cuprinşi de mâhnire şi vin de băut celor ce sunt în dureri,

⁷ca să-şi poată uita de sărăcie şi să nu-şi mai amintească de necazuri.

⁸Deschide-ţi gura cu cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi judecă-i după cuviinţă.

⁹Deschide-ţi gura şi judecă drept şi pune la inimă pricina celui sărac şi slab.

¹⁰Cine va afla o femeie vrednică? fiindcă una ca aceasta e mai preţioasă decât nestematele.

¹¹Inima bărbatului ei are încredere într’însa; una ca aceasta nu va avea lipsă de bune dobândiri,

¹²căci ea lucrează toată viaţa spre binele bărbatului ei.

¹³Adunând lână şi in, ea cu mâinile ei le face de folos.

¹⁴Ea e ca o corabie neguţătorind de departe: aşa îşi agoniseşte traiul.

¹⁵Şi se scoală de-noapte şi le dă casnicilor de mâncare şi slujnicelor de lucru.

¹⁶Ea vede o moşie şi o cumpără şi cu roada mânilor ei sădeşte stăpânire.

¹⁷Îşi strânge cingătoarea pe mijloc şi braţul şi-l întăreşte pentru lucru.

¹⁸Din deprindere ştie că bine este a lucra şi lampa ei nu se stinge toată noaptea.

¹⁹Braţele şi le întinde spre ceea ce e de trebuinţă şi mâinile şi le îndeamnă spre fus.

²⁰Mâinile i le deschide nevoiaşului şi hrană îi întinde săracului.

²¹Când bărbatul ei întârzie undeva, departe, el nu duce grijă de cele de acasă, căci toţi ai ei sunt îmbrăcaţi.

²²Soţului ei îi face haine cu ţesătură deasă, iar ea e îmbrăcată în vison şi porfiră.

²³Bărbatul ei devine om de cinste în cetate când stă în adunare cu bătrânii ţinutului.

²⁴Ea face pânzeturi subţiri şi le vinde Fenicienilor.[1] şi cingători Canaaneenilor.

²⁵Gura şi-o deschide cu grijă şi măsură şi rânduială-i pune gurii sale.

²⁶Ea se îmbracă în putere şi cinste şi’n zilele ei de pe urmă se veseleşte.

²⁷Deprinderile casnicilor ei sunt pline de grijă, iar ea nu-şi mănâncă pâinea în trândăvie.

²⁸Iar gura şi-o deschide cu înţelepciune şi după rânduială. În bunătate şi-a crescut copiii şi i-a îmbogăţit, iar soţul ei o laudă:

²⁹„Multe fete au dobândit bogăţie, multe au înfăptuit putere, dar tu le-ai întrecut şi le-ai covârşit pe toate”.

³⁰Farmecele sunt mincinoase, deşartă-i frumuseţea femeii, căci femeia înţeleaptă va fi binecuvântată, şi ea să laude frica de Domnul.

³¹Daţi-i din roada mâinilor sale şi lăudat în cetate să-i fie bărbatul!