Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 7 Bible Online

Proverbele lui Solomon 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 7

¹Fiule, păzeşte-mi cuvintele şi din poruncile mele fă-ţi un sfat de taină.

²Fiule, cinsteşte-L pe Domnul şi te vei întări şi’n afară de El nu te teme de altul.

³Păzeşte poruncile mele şi vei fi viu, păzeşte-mi cuvintele ca pe lumina ochilor; pune-ţi-le pe degete, înscrie-ţi-le pe tăbliţa inimii.

⁴Spune-i înţelepciunii să-ţi fie soră, minte cuprinzătoare agoniseşte-ţi,

⁵ca să te păzească de femeia necunoscută şi vicleană când te amăgeşte cu daruri de vorbe.

⁶Că, dacă’n casa ei se uită pe fereastră’n uliţă,

⁷şi printre feciorii nemintoşi îl vede pe unul mai fără minte

⁸trecând pe lângă colţul casei

⁹şi vorbind seara, pe’ntuneric, în liniştea şi’n negura nopţii,

¹⁰atunci femeia îi iese înainte arătând ca o desfrânată din cele ce-i fac pe tineri să-şi iasă din minţi.

¹¹Că răsfăţată este şi neastâmpărată, ale cărei picioare nu-s făcute pentru casă;

¹²ea, când pe-afară se dezmiardă, când pe la tot colţul uliţei pândeşte,

¹³după care se apucă şi-l sărută şi cu chip neruşinat îi zice:

¹⁴„Am avut de adus o jertfă de pace, astăzi mi-am plinit făgăduinţele,[1]

¹⁵de aceea ţi-am ieşit înainte dorindu-te pe tine, şi te-am aflat.

¹⁶Patul mi l-am gătit cu pânzeturi, cu scoarţe din Egipt l-am aşternut;

¹⁷aşternutul mi l-am stropit cu şofran şi casa mea cu scorţişoară.

¹⁸Vino, să ne desfătăm cu iubire până dimineaţa, vino, şi’n dragoste să ne tăvălim;

¹⁹că bărbatul meu nu-i acasă, departe’n cale s’a fost dus,

²⁰mâinile şi le-a încărcat cu bani şi după multe zile se va întoarce acasă”.

²¹Şi astfel, cu vorbe multe l-a abătut din drum şi cu laţurile buzelor l-a tras după ea,

²²iar el degrab a urmat-o şi iată-l mergând ca un bou la’njunghiere şi ca un câine la zgardă

²³sau ca un cerb rănit de o săgeată la ficat, sau ca pasărea ce se grăbeşte spre laţ fără să ştie că e vorba de viaţa ei.

²⁴Acum, deci, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele:

²⁵Inima ta să nu se abată spre căile ei şi’n cărările ei să nu te rătăceşti, că ea pe mulţi, rănindu-i, i-a nimicit şi nenumăraţi sunt cei pe care i-a ucis.

²⁶Casa ei e drumul iadului, râpa ce duce la cămările morţii.