Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Proverbele lui Solomon 9 Bible Online

Proverbele lui Solomon 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Proverbele lui Solomon 9

¹Înţelepciunea şi-a zidit sieşi casă şi pe şapte stâlpi a întărit-o;[1]

²jertfele şi le-a înjunghiat, vinul şi l-a dres în pahar şi masa şi-a pregătit-o;

³slugile şi le-a trimis să facă’naltă strigare la pahar, zicând:

⁴„Cel simplu, neînvăţat, să treacă pe la mine!” Iar celor nemintoşi le-a zis:

⁵„Veniţi şi mâncaţi pâinea mea şi beţi vinul pe care l-am dres pentru voi!

⁶Lăsaţi deoparte nerozia şi veţi trăi, pentru ca în veac să împărăţiţi;[2] căutaţi lucrarea minţii,[3] ca să puteţi trăi, şi drept călăuziţi-vă înţelegerea prin cunoaştere”.

⁷Cel care-i ceartă pe cei răi îşi va atrage dispreţ, iar cel care-l mustră pe cel necurat se necinsteşte pe sine.

⁸Nu-i mustra pe cei răi, ca să nu te urască; mustră-l pe cel înţelept, şi el te va iubi.

⁹Deschide-i înţeleptului o cale[4], şi el va fi mai înţelept; învaţă-l pe cel drept să cunoască, şi el mai multă cunoaştere îşi va dobândi.

¹⁰Începutul înţelepciunii e frica de Domnul, iar sfatul celor sfinţi e cunoaşterea; căci a cunoaşte legea e datul cugetului bun;

¹¹că’n acest chip vei trăi mult şi anii vieţii tale ţi se vor adăuga.

¹²Fiule, dacă eşti înţelept pentru tine, înţelept vei fi şi pentru vecinii tăi;[5] dar dacă te dovedeşti rău, singur îţi vei purta răul. Cel ce se reazemă pe minciună, acela păstoreşte vânturile şi tot aşa se ţine după păsări zburătoare; fiindcă el a părăsit căile propriei sale vii şi osia gospodăriei sale a abătut-o de la drumul cel drept; el umblă prin pustiu fără de apă şi prin pământ făcut pentru secetă, şi nerodire-şi adună cu mâinile.

¹³Femeia nemintoasă, obraznică şi neruşinată se face că-i lipseşte dumicatul,

¹⁴se aşază în uşa casei sale pe un scaun cu faţa spre uliţă

¹⁵chemându-i pe trecători şi pe cei ce merg de-a dreptu’n drumul lor:

¹⁶„Cel care’ntre voi e mai zăbăuc, să treacă pe la mine; iar celor nemintoşi le poruncesc, zicând:

¹⁷– Atingeţi-vă dulce de pâinea tăinuită şi de apa cea dulce a furtului!”

¹⁸Acela nu ştie că muritorii acolo mor, lângă ea, şi că’n fundul iadului se duc.

¹⁹Tu însă fugi, în preajma ei nu zăbovi, nici nu-ţi întoarce ochiul către ea, căci numai aşa vei trece ca printr’o apă care nu te atinge, ca printr’un râu străin vei străbate.

²⁰Îndepărtează-te de apa străină, nu bea din izvor străin, ca să trăieşti mult şi anii vieţii să ţi se adauge!