Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ecclesiastul 1 Bible Online

Ecclesiastul 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ecclesiastul 1

¹Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, regele lui Israel în Ierusalim.

²Deşertăciunea deşertăciunilor[1] – a zis Ecclesiastul –, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune.

³Ce-i rămâne omului din toată osteneala lui cu care se trudeşte sub soare[2]?

⁴O generaţie se duce, o generaţie vine şi pământul rămâne în veac.

⁵Soarele răsare, soarele apune şi spre locul său zoreşte

⁶şi de-acolo se ridică mergând spre miazăzi şi-apoi spre miazănoapte ocoleşte; de-a roata se roteşte vântul şi vânt se’ntoarce din rotirea sa.

⁷Fluviile toate curg în mare şi marea nu se umple; fluvii se’ntorc de unde-au izvorât, ca de acolo să purceadă iarăşi.[3]

⁸Cuvintele cu toatele-s trudite: nu va putea să le grăiască omul; ochiul nu se va’ndestula de ceea ce vede şi nici urechea de ceea ce aude.

⁹Ceea ce este a mai fost, ceea ce s’a petrecut se va mai petrece şi nimic nu-i proaspăt sub soare.

¹⁰De grăieşte cineva, zicând:„Iată ceva nou!”, iată că acel ceva a fost în alte vremuri, în cele ce-au fost înaintea noastră.

¹¹Ce-a fost întâi nu-i nici în amintire, nici de ce-a fost pe urmă nu-şi vor aduce-aminte urmaşii de la urmă.[4]

¹²Eu, Ecclesiastul, am fost rege peste Israel în Ierusalim.[5]

¹³Şi inima mi-am pus-o să caute şi cu’nţelepciune să cerceteze despre toate câte se petrec sub cer, că anevoioasă nevoinţă le-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, cu ea să se nevoiască.

¹⁴Văzut-am toate lucrurile care se fac sub soare, şi, iată, toate sunt deşertăciune şi vânare de vânt[6].

¹⁵Ceea ce e strâmb nu poate fi îndreptat, ceea ce lipseşte nu se poate număra.

¹⁶Grăit-am eu în inima mea, zicând: – Iată, m’am umplut de slavă şi i-am întrecut în înţelepciune pe toţi cei de dinaintea mea în Ierusalim şi inima mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

¹⁷Şi inima mi-am pus-o să cunoască înţelepciunea şi cunoaşterea, zicerile[7] şi ştiinţa de a pricepe[8], şi iată că şi aceasta-i tot vânare de vânt.

¹⁸Fiindcă’n belşugul înţelepciunii e belşug de cunoaştere, iar sporul cunoaşterii e spor de durere.