Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ecclesiastul 5 Bible Online

Ecclesiastul 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ecclesiastul 5

¹Nu te grăbi în a-ţi deschide gura, iar inima ta să nu fie grabnică în a grăi cuvânt în faţa lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, iar tu, pe pământ; de aceea cuvintele tale să fie puţine.

²Că din multele griji vine visul şi din multele vorbe glasul nebunului.

³Când Îi făgăduieşti lui Dumnezeu o făgăduinţă nu întârzia s’o plineşti, căci voia Lui nu se află în cei nebuni; ceea ce tu ai făgăduit, plineşte!

⁴Mai bine e să nu faci nici o făgăduinţă decât s’o faci fără s’o plineşti.

⁵Nu-ţi lăsa gura să-ţi împingă trupul[1] spre păcat şi să nu spui în faţa lui Dumnezeu: „A fost o greşală”, ca nu cumva Dumnezeu să Se mânie asupra glasului tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale.

⁶Din viermuiala viselor [se nasc] deşertăciuni şi forfotă de vorbe; tu teme-te de Dumnezeu.

⁷Dacă vei vedea în ţară că săracul e năpăstuit, că judecata şi dreptatea sunt siluite, nu te uimi de lucrul acesta, căci deasupra unui mai-mare e un mai-mare care-l veghează, iar deasupra acestora sunt alţi mai-mari.[2]

⁸În toate privinţele, belşugul pământului face ca şi un rege să depindă de câmpurile arate.[3]

⁹Cel ce iubeşte argintul nu se va sătura de argint, iar cel ce iubeşte bogăţia nu se va bucura de roadele ei;[4] şi aceasta-i tot deşertăciune.

¹⁰Unde sunt multe bunătăţi, mulţi sunt şi cei ce le mănâncă; şi atunci, care e vitejia celui ce le are, fără numai că se uită cu ochii la ele?

¹¹Dulce e somnul robului, fie că acesta mănâncă puţin, fie că mănâncă mult, dar saţiul celui sătul de bogăţie nu-l lasă să doarmă.

¹²Există o boală pe care eu am văzut-o sub soare: bogatul care-şi păzeşte bogăţia spre răul său;

¹³o astfel de bogăţie se pierde într’o nevoinţă proastă, iar fiul pe care l-a născut nu are nimic în mână.

¹⁴Precum a ieşit el, gol, din pântecele maicii sale, aşa se va întoarce, precum a şi venit, şi din osteneala lui nu va primi nimic pe care să-l ducă în mână.

¹⁵Aşa că şi aceasta-i o boală rea: cum a venit, aşa se şi duce; ce câştig are el din aceea că s’a ostenit în vânt?

¹⁶Dimpotrivă, toate zilele lui nu sunt decât întuneric şi jale şi multă mânie şi boală şi necaz.

¹⁷Iată binele pe care l-am văzut eu că este bun: să mănânci şi să bei şi să vezi binele în toată osteneala cu care te-ai ostenit sub soare în numărul zilelor de viaţă pe care ţi le-a dat Dumnezeu; că aceasta-i partea ta.

¹⁸Mai mult, tot omul căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi avere şi însuşirea de a mânca din ele şi de a-şi primi partea sa şi de a se veseli din osteneala sa, aceasta-i un dar al lui Dumnezeu.

¹⁹În fapt, nu îndelung îşi va aminti el de zilele vieţii sale, căci Dumnezeu îl va cuprinde întru veselia inimii lui.