Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ecclesiastul 7 Bible Online

Ecclesiastul 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ecclesiastul 7

¹Numele bun e mai bun decât untdelemnul bun, şi ziua morţii decât ziua naşterii.

²Mai bine e să mergi la casa plângerii decât să mergi la casa ospăţului, de vreme ce acesta-i sfârşitul a tot omul, iar cel viu şi-o va pune la inimă.

³Mai bună este mâhnirea decât râsul, căci întristarea feţei îi face bine inimii.

⁴Inima înţelepţilor e în casa plângerii, iar inima nebunilor e în casa veseliei.

⁵Mai bine e să asculţi certarea unui înţelept decât să fii un om care ascultă cântecele nebunilor;

⁶că precum e trosnetul spinilor sub căldare, aşa e râsul nebunilor; aceasta-i, şi ea, tot deşertăciune.

⁷Căci asuprirea îl face pe cel înţelept nebun[1] şi-i vlăguieşte inima[2].

⁸Sfârşitul unui lucru e mai bun decât începutul lui; omul răbdător e mai bun decât cel trufaş.

⁹În duhul tău nu te grăbi spre mânie, căci mânia în sânul nebunilor se odihneşte.

¹⁰Să nu zici: – Cum se face că zilele de demult erau mai bune decât acestea?; că nu din înţelepciune pui o astfel de’ntrebare.

¹¹Bună e înţelepciunea laolaltă cu o moştenire[3] şi mai mult le foloseşte celor ce contemplă soarele;

¹²căci în umbra[4] ei înţelepciunea e ca umbra argintului, iar prisosul cunoaşterii înţelepciunii îi va da viaţă celui ce o are.

¹³Ia aminte la lucrarea lui Dumnezeu: Cine va putea să-l îndrepte pe cel pe care Dumnezeu l-a strâmbat?

¹⁴În ziua cea bună trăieşte-ţi binele, în ziua cea rea vezi şi ia seama: Dumnezeu a făcut ca unul să se înţeleagă cu celălalt asupra a ceea ce au de spus, în aşa fel încât omul să nu afle nimic din ceea ce va fi după el.

¹⁵Pe toate acestea le-am văzut în zilele deşertăciunii mele[5]: Dreptul care piere în dreptatea lui şi nelegiuitul care’n răutatea lui, totuşi, rămâne.[6]

¹⁶Nu fi peste măsură de drept, şi nici peste măsură de înţelept, ca să nu-ţi ieşi din fire.

¹⁷Nu fi peste măsură de nelegiuit şi nici nu fi morocănos, ca nu cumva să mori înainte de vreme.

¹⁸Bine-ţi este să te ţii de acestea fără să le laşi din mână pe celelalte, căci celui ce se teme de Dumnezeu îi ies bine toate.

¹⁹Înţelepciunea îl ajută pe înţelept mai mult decât zece puternici care sunt în cetate;

²⁰căci pe pământ nu este un om drept care să facă binele fără să greşească.

²¹De asemenea, nu pune la inimă toate vorbele pe care le spun nelegiuiţii, ca nu cumva s’o auzi pe sluga ta blestemându-te;

²²că de multe ori ea îţi va face rău şi’n multe chipuri îţi va necăji inima pentru că şi tu i-ai blestemat pe alţii.

²³Pe toate acestea le-am cercat cu înţelepciunea; şi am zis: – Fi-voi înţelept!

²⁴Dar ea s’a îndepărtat de mine mai mult decât era, şi adânc e adâncul: cine-l va afla?

²⁵Eu – şi inima mea – am dat ocol să cunosc şi să cercetez şi să caut înţelepciunea şi temeiul celor ce sunt[7] şi să cunosc nebunia şi necazul şi greşeala nelegiuitului.

²⁶Şi am aflat că femeia e mai amară decât moartea, ea, care-i un laţ vânătoresc, a cărei inimă e o cursă de mreje, ale cărei mâini sunt funie de legat; cel plăcut lui Dumnezeu îi scapă, dar păcătosul i se prinde.

²⁷– Vezi, asta-i ce-am aflat! – a zis Ecclesiastul – după ce una câte una le-am cercat ca să aflu pricina

²⁸pe care sufletul meu a căutat-o fără s’o afle; căci un om dintr’o mie am aflat, dar o femeie, printre ele toate, n’am aflat.[8]

²⁹Cu toate acestea, iată ce-am aflat: Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar ei [oamenii] au căutat multe dedesubturi[9].