Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Cântarea Cântărilor 4 Bible Online

Cântarea Cântărilor 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Cântarea Cântărilor 4

¹– Vezi tu, iubito, cât eşti de frumoasă?[1] Frumoasă-mi eşti cu ochii tăi ca două porumbiţe sub vălul tău de nuntă, cu părul tău ca un ciopor de capre mijind, şerpuitor, pe Galaad;

²cu dinţii tăi, o turmă de oi albe scăldate’n râu ’nainte de-a fi tunse, avându-şi toate gemeni câte doi şi fără rod nici una dintre ele;

³buzele tale, roşu din fuior şi graiul tău, frumos; obrajii tăi, o rodie în două sub vălul tău de nuntă;

⁴grumazul tău, ca turnul lui David zidit spre întărire: de el atârnă paveze o mie, ca tot atâtea scuturi de viteji;

⁵iar sânii tăi, doi pui de căprioară ce pasc răcoare, gemeni, printre crini.

⁶’Nainte de-a se face dimineaţă şi de-a se pune umbrele pe fugă, eu voi fugi la muntele de smirnă şi spre colina din Liban.

⁷Frumoasă eşti, iubito, pe de-a’ntregul şi’n tine întinare nu se află.[2]

⁸O, vino, vino din Liban, mireasă, o, vino din Liban! Venind, vei trece culmile Amanei, Senirul şi Hermonul peste piscuri, de-acolo unde leii-şi au culcuşuri şi munţii sunt bârlog de leoparzi.[3]

⁹Tu inima din mine mi-ai robit-o, o, sora mea, mireasa mea, tu inima din mine mi-ai robit-o cu-o singură privire şi c’un şirag de la grumazul tău.

¹⁰Şi pieptul tău, ce mândru se făcu, o, sora mea, mireasa mea, mai mândru şi mai dulce decât vinul, aşa cum duhul mirurilor tale e mai presus de orişice mireasmă.

¹¹Ţi-s buzele de fagure prelins, mireasa mea; sub limbă, miere, lapte; balsamul ce te’nvăluie din straie e ca balsamul din Liban.

¹²Grădină zăvorâtă-mi este ea, sora mea, mireasa mea, grădină zăvorâtă, izvor pecetluit.

¹³Odraslele ţi-s ca un rai de rodii cu rod de muguri, nard şi chiparos,

¹⁴cu narduri şi şofran, cu trestie’n balsam, cu scorţişoară, cu-aromele lemnoase din Liban, cu smirnă şi aloe, cu tot ce-i mai subţire ’ntre miresme.

¹⁵Tu-mi eşti izvorâtoare de grădini, fântână-mi eşti de apă vie ce curge, şipotindă, din Liban.

¹⁶– O, scoală-te, tu, vânt de miazănoapte, şi vino, tu, zefir de miazăzi, suflaţi de-a valma prin grădina mea, şi’n curgere miresmele stârniţi-i!… Să vină dar iubitul meu, să intre în grădina lui şi din dulceaţa roadelor să guste!