Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Cântarea Cântărilor 6 Bible Online

Cântarea Cântărilor 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Cântarea Cântărilor 6

¹– Und’ ţi-a plecat iubitul, o, tu, cea mai frumoasă’ntre femei, frăţânul tău încòtro s’a’ndreptat să-l căutăm cu tine laolaltă?

²– Iubitul meu s’a pogorât întru grădina lui, acolo’ntre răzoare de miresme să-şi pască turma şi s’adune crini.

³A lui sunt eu, a lui, iubitul meu, şi el, iubitul meu, îmi este-al meu. El turma lui şi-o paşte printre crini.

⁴– Frumoasă eşti ca un surâs, iubito,[1] şi mândră-mi eşti precum Ierusalimul şi de temut ca oştile sub flamuri.[2]

⁵Te rog, întoarce-ţi ochii dinspre mine, căci ei mă copleşesc. E părul tău[3] ca un ciopor de capre urcând, şerpuitor, pe Galaad;

⁶şi dinţii tăi, o turmă de oi albe scăldate’n râu ’nainte de-a fi tunse, avându-şi toate gemeni câte doi şi fără rod nici una dintre ele;

⁷buzele tale, roşu din fuior şi graiul tău, frumos; obrajii tăi, o rodie în două sub vălul tău de nuntă.

⁸Sunt şaizeci de regine, optzeci de ţiitoare şi fete fără număr,[4]

⁹dar una este porumbiţa mea, desăvârşita mea, ea una-i este maicii sale, aleasa celei ce-a născut-o; fecioarele o văd şi-o fericesc, reginele şi ţiitoarele ’mpreună o laudă.

¹⁰Cine-i aceasta oare ce se iveşte lin ca aurora, frumoasă precum luna, aleasă precum soarele şi de temut ca oştile sub flamuri?

¹¹M’am coborât în tainica grădină a nucilor să văd şuvoiul apei la obârşii, şi via să o văd de-a odrăslit şi rodiile dac’au dat în floare. – Acolo pieptul ţi-l voi dărui.

¹²Nu, sufletul din mine nu-şi dă seama cum de-am ajuns în carele regeşti.[5]