Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Cântarea Cântărilor 7 Bible Online

Cântarea Cântărilor 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Cântarea Cântărilor 7

¹– Întoarce-te, te’ntoarce, Sulamito[1], întoarce-te, ca noi să te privim! Ce oare veţi vedea la Sulamita când vine dănţuind cu două cete?[2] – Cât de frumoşi sunt astăzi paşii tăi şi sprinteni în sandale, o, nobilă fiică! Ţi-i rotunjimea coapselor asemeni unor lănţuguri meşterite’n aur;

²buricul tău e cupă arcuită, din care nu lipseşte vinul dres; căpiţă-ţi este pântecul, de grâu, cu crinii prinşi în horă împrejuru-i;

³şi gemeni doi sunt sânii tăi, doi pui de căprioară;

⁴grumazul tău e ca un turn de fildeş şi iezere ţi-s ochii, din Heşbon[3], în preajma porţii cu mulţimi de fete; iar nările-s din turnul de Liban adulmecând veghere spre Damasc;

⁵semeţ precum Carmelul[4] ţi-este capul; cosiţele, pe el, ca o porfiră păzind în ea un rege ’nlănţuit.

⁶Cât eşti tu de frumoasă şi de dulce, iubita mea, în tot ce te desfată!

⁷Statura ta e-asemeni cu finicul, ca strugurii sunt sânii tăi.

⁸Mi-am zis: Eu în finic mă voi sui şi mă voi ţine’n ramurile lui; să-mi fie struguri sânii tăi, din vie, miros de mere răsuflarea ta,

⁹ca vinul bun rostirea şoaptei tale ce curge lin „pentru iubitul meu”, îndestulându-mi buzele şi dinţii.

¹⁰– Iubitul meu e-al meu, eu sunt a lui, dorinţa lui spre mine se îndreaptă.

¹¹Hai, vino, tu, iubitul meu,[5] hai să ieşim la câmp, să înnoptăm prin sate

¹²şi’n zori de ziuă s’alergăm prin vii şi via s’o vedem dac’a’nflorit şi florile dac’au rodit şi rodiile dac’au dat în floare; eu sânii mei acolo-am să ţi-i dărui.

¹³Din mandragore, iată, ies miresme şi poame’n crengi ne-aşteaptă pe la porţi; pe cele vechi ca şi pe cele noi doar pentru tine le-am păstrat, iubite!