Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Solomon 11 Bible Online

Solomon 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Solomon 11

¹Ea le-a sporit lucrările prin mâna unui sfânt profet.

²Au străbătut o pustie nelocuită şi şi-au întins corturile în locuri neumblate.

³Au ţinut piept duşmanilor şi i-au dat înapoi pe potrivnici.

⁴În setea lor, Te-au chemat: apă li s’a dat dintr’o stâncă seacă şi din piatră aspră şi-au astâmpărat setea.

⁵Astfel, ceea ce pentru vrăjmaşii lor fusese pedeapsă lor le-a fost binecuvântare la vreme de nevoie.[1]

⁶Şi’n locul izvorului nesecat al marelui fluviu, tulburat cu sânge noroios

⁷– pedeapsă pentru o poruncă ucigătoare de copii –, le-ai dat [alor Tăi], celor deznădăjduiţi, apă din belşug,

⁸arătându-le prin setea de care suferiseră cum i-ai pedepsit Tu pe vrăjmaşii lor.

⁹Prin încercările lor – care nu erau altceva decât certări ale milei – au înţeles cum erau chinuiţi nelegiuiţii sub judecata mâniei,

¹⁰căci pe ei i-ai încercat ca un părinte care dojeneşte, dar pe aceia i-ai pedepsit ca un rege neîndurător, care osândeşte.

¹¹Şi cei de-acolo, şi cei de-aici sufereau deopotrivă,

¹²de vreme ce-i cuprindea o îndoită tristeţe şi suspinau la amintirea a ceea ce se petrecuse;

¹³când însă au priceput că ceea ce pentru ei fusese pedeapsă era spre binele celorlalţi, L-au recunoscut pe Domnul;

¹⁴căci Acela pe care odinioară L-au lepădat şi L-au avut de batjocură la urma urmelor s’au minunat de El, după ce suferiseră de o sete alta decât a celor drepţi.[2]

¹⁵Dar pentru gândurile lor nebuneşti şi vinovate care-i duceau în rătăcire şi îi făceau să se’nchine la reptile bezmetice şi la fiare becisnice, Tu le-ai trimis, ca pedeapsă, o hoardă de dobitoace becisnice,

¹⁶pentru ca ei să ştie că-au fost pedepsiţi pe unde-au păcătuit.[3]

¹⁷Mâna Ta cea atotputernică – aceea care a făcut lumea dintr’o materie fără chip –[4] nu s’a împiedicat să trimită asupră-le o gloată de urşi sau de lei fioroşi,

¹⁸sau chiar fiare necunoscute, făcute pe loc, pline de turbare, scoţând pe nări suflare’nflăcărată, răspândind un fum puturos sau scăpărând din ochi fulgere înfricoşătoare,

¹⁹în stare nu numai să-i spulbere cu răutatea lor, ci să-i nimicească prin simpla lor cumplită’nfăţişare.

²⁰Dar şi fără aceasta, ei puteau pieri doar la o suflare, urmăriţi de dreptatea răzbunătoare, vânturaţi de suflarea puterii Tale. Ci Tu pe toate le-ai rânduit cu măsură, număr şi cumpănă.

²¹Căci marea Ta putere e pururi în slujba Ta, şi cine-i va sta împotrivă tăriei braţului Tău?

²²Întreaga lume e pentru Tine ca un grăunte în cumpănă, ca stropul din rouă dimineţii căzută pe pământ.

²³Dar Tu ai milă de toţi, tocmai fiindcă poţi totul, Tu închizi ochii asupra păcatelor oamenilor pentru ca ei să se pocăiască.

²⁴Căci Tu iubeşti tot ceea ce există şi nu Te dezguşti de nimic din ceea ce ai făcut; că dac’ai fi urât ceva, nu l-ai fi plăsmuit.

²⁵Şi cum ar fi rămas ceva, dacă Tu nu l-ai fi vrut? sau cum s’ar fi păstrat ceva, dacă Tu nu l-ai fi chemat?

²⁶ci Tu cruţi totul, de vreme ce totul e al Tău, Stăpâne, iubitorule al sufletelor![5]