Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Solomon 19 Bible Online

Solomon 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Solomon 19

¹Dar asupra necredincioşilor s’a abătut pân’la sfârşit o mânie neîndurată, căci El ştia dinainte ce aveau ei să facă

²şi că după ce i-au lăsat pe ai Săi să plece şi le-au grăbit ieşirea se vor răzgândi şi vor începe să-i urmărească.

³Într’adevăr, când încă nu-şi isprăviseră jelania şi încă plângeau pe mormintele morţilor lor, un alt gând nebunesc le-a venit: ca pe nişte fugari au început să-i urmărească pe aceia pe care, prin rugăminţi, îi grăbiseră să plece.

⁴La aceasta îi împingea destinul[1] de care erau vrednici şi care i-a făcut să uite de trecut: în acest fel, ei îşi adăugau pedeapsa care le mai lipsea

⁵şi, în timp ce poporul Tău făcea o călătorie de necrezut[2], aceia au avut parte de o moarte neobişnuită.

⁶Aceasta, deoarece întreaga făptură, în însăşi firea ei, primea o nouă alcătuire supunându-se poruncilor Tale, pentru ca fiii Tăi să fie păziţi nevătămaţi:[3]

⁷norul care umbrea tabăra, pământul uscat din care a ţâşnit apă, Marea Roşie devenită trecătoare fără piedici, valurile năvalnice, pajişte înverzită,

⁸pe unde ocrotiţii mâinii Tale au trecut cu ochii uimindu-se de minunile Tale.

⁹La largul lor erau ca nişte cai şi zburdau ca nişte miei cântându-Te pe Tine, Doamne, Cel ce i-ai izbăvit.

¹⁰Din nou, îşi aminteau de cele petrecute în robie, cum pământul, în loc de animale, a scos la iveală tăuni şi cum Râul, în loc de peşti, a vărsat mulţime de broaşte.

¹¹Iar mai apoi au văzut cum păsările se pot naşte şi altfel când ei, apăsaţi de poftă, au cerut mâncăruri mai gingaşe:

¹²spre împlinirea poftei, prepeliţe li s’au ridicat din mare.

¹³Dar peste cei păcătoşi s’au abătut pedepsele – nu fără semnele prevestitoare ale unor fulgere tăioase – şi după dreptate au pătimit pentru păcatele lor, de vreme ce cu ură crâncenă se purtaseră faţă de străini.

¹⁴Că unii n’au vrut să-i primească pe necunoscuţii care le veniseră[4], dar aceştia i-au supus robiei pe oaspeţii care le făcuseră bine.[5]

¹⁵Mai mult: aceia îi primeau pe străini cu duşmănie,

¹⁶pe când aceştia, după ce i-au primit sărbătoreşte pe cei ce se bucurau de aceleaşi drepturi ca şi ei, i-au supus la cumplite corvezi.

¹⁷Aşa că fost-au ei loviţi cu orbire – precum aceia la porţile celui drept – atunci când, învăluiţi de întuneric-beznă, căutau fiecare un drum către propria lui uşă.[6]

¹⁸Aşa că stihiile îşi schimbau între ele însuşirile, precum la un instrument cu coarde notele schimbă măsura, dar păstrează tonul – ceea ce se poate vedea limpede din ceea ce s’a petrecut:

¹⁹vietăţi de uscat deveneau vietăţi de apă, înnotătoarele înaintau spre pământ,

²⁰focul în apă îşi sporea puterea, iar apa îşi pierdea însuşirea de a stinge;

²¹în schimb, flăcările nu mistuiau carnea animalelor plăpânde ce se apropiau de ele şi nu topeau dumnezeiasca hrană ce semăna cu bruma care se topeşte, atât de uşor.

²²Tu întru toate, Doamne, Ţi-ai preamărit poporul şi l-ai umplut de slavă, nicicând nu l-ai trecut cu vederea, ci’n toată vremea şi’n tot locul i-ai stat într’ajutor.[7]