Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Solomon 4 Bible Online

Solomon 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Solomon 4

¹Mai bine e să nu ai copii, dar să ai virtute, căci amintirea acesteia e nemuritoare: ea e cunoscută şi de Dumnezeu şi de oameni;

²dacă-i de faţă, o urmezi, dacă s’a dus, îţi pare rău; încununată’n veşnicie, e biruitoare în urma unei lupte purtate fără pată.[1]

³Urmaşii numeroşi ai nelegiuiţilor nu-s de nici un folos; ieşiţi din muguri spurcaţi, nu vor înfige rădăcini adânci şi nu vor aşeza temelie de neclintit;

⁴chiar dacă, pentru-o vreme, se înfloresc în ramuri, ei, neavând temeiuri, se zguduie de vânt şi’n furia furtunii se dezrădăcinează;

⁵ramurile se vor frânge înainte de vârsta deplină, rodul lor nu va fi de nici un folos, crud pentru mâncare şi bun de nimic.

⁶Căci pruncii născuţi din culcuşuri vinovate – când stai să-i cercetezi – sunt martori ai nelegiuirii părinţilor.

⁷Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă.

⁸Bătrâneţea cinstită nu e cea dată de lungimea vieţii, ea nu se măsoară cu numărul anilor;

⁹la om, înţelepciunea e cărunteţea lui şi viaţa ne’ntinată îi este bătrâneţea;

¹⁰plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutându-l dintr’o lume a celor păcătoşi;

¹¹răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe’nţelepciunea, ca nu cumva’nşelarea să-i amăgească sufletul;

¹²căci vraja răutăţii întunecă ce-i bun şi ameţeala poftei subjugă mintea clară;

¹³desăvârşit devreme, plinirea lui e lungă.

¹⁴Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu, a fost grăbit să plece din mijlocul răimii[2]. Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic şi nici că-şi bat ei capul cu astfel de nimicuri,

¹⁵că harul şi’ndurarea sunt pentru-aleşii Săi, iar cercetarea, pentru sfinţii Săi.

¹⁶Dreptul care moare îi osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc, iar tinereţea grabnic împlinită [osândeşte] îndelunga bătrâneţe a celui nedrept.

¹⁷Nebunii văd sfârşitul înţeleptului, dar fără să priceapă planurile Domnului asupră-i, şi nici de ce El Si l-a pus deoparte;

¹⁸văd şi dispreţuiesc, dar Domnul îşi va râde de ei.

¹⁹Ei după-aceea fi-vor un stârv dispreţuit, de-a pururi de ocară printre morţi; căci El îi va zdrobi, pe ei, cei fără grai şi azvârliţi cu capu’n jos şi îi va scutura din temelii şi vor pieri până la unul şi chinul îi va măcina şi amintirea, da, li se va stinge.

²⁰Şi când va veni socoteala păcatelor lor, ei vor veni cuprinşi de spaimă, iar fărădelegile lor îi vor osândi din faţă.[3]