Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Solomon 5 Bible Online

Solomon 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Solomon 5

¹Cel drept, plin de’ndrăznire, va sta atunci în faţă, de faţă cu aceia ce i-au făcut necazuri şi pentru-a cărui trudă[1] n’aveau decât dispreţ.

²Văzându-l, tulburare-i va scutura, şi spaimă, uimiţi, ca’ntr’o poveste, să-l vadă mântuit.

³Şi-or zice între ei, plini de păreri de rău, gemând amar, cu duhul cuprins de strâmtorare:[2]

⁴„Acesta-i cel pe care cândva-l batjocoream, spre care noi, nebunii, ţinteam doar cu ocări crezând că viaţa-i este o pură nebunie, iar moartea, fără cinste.

⁵Cum de-a ajuns să fie la număr printre fiii lui Dumnezeu, şi parte să-şi aibă printre sfinţi?

⁶Noi ne-am ţinut departe de calea adevărului, nu pentru noi lumina dreptăţii a lucit, iar soarele nu nouă ne-a răsărit de sus.

⁷Sătui suntem de căile nelegiuirii şi ale pierzaniei, pustiuri neumblate-am străbătut, dar calea Domnului n’am cunoscut-o.

⁸Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-au slujit bogăţia şi înfumurarea?

⁹Totul a trecut ca o umbră, ca o veste ce vine şi zboară;

¹⁰ca o corabie ce străbate marea’nvolburată fără să poţi să dai de urma trecerii ei şi nici de şanţul chilei, săpat adânc în valuri;

¹¹sau ca o pasăre ce zboară prin aer, al cărei zbor nu lasă nici un semn: loveşte aerul uşor cu aripile în mişcare şi-l spintecă în şuier ascuţit şi-şi taie drum cu ele, dar, după-aceea, nici un semn c’ar fi trecut pe-acolo;

¹²sau ca săgeata’mpinsă către ţintă: aerul rupt se’ntoarce unde-a fost, iar urma ei nicicum n’o poţi afla.

¹³Aşa şi noi: de-abia veniţi pe lume, am şi plecat din ea făr’ să-arătăm o urmă de virtute, ci’n răutatea noastră am pierit”.

¹⁴Da, nădejdea celui nelegiuit e ca praful spulberat de vânt, ca negura subţire topită de furtună: se risipeşte precum fumu’n vânt şi trece ca un oaspete de-o zi, firav în amintire.

¹⁵Dar drepţii vor trăi în veci; răsplata lor este la Domnul, Cel-Preaînalt îi are’n grija Sa.

¹⁶De-aceea vor primi, din mâna chiar a Domnului, cununa’mpărătească-a strălucirii şi diadema frumuseţii,[3] căci ei de dreapta Lui vor fi păziţi şi ocrotiţi vor fi, ca de un scut, de braţul Său.

¹⁷Cu-aprinsa-I gelozie drept armură,[4] El va’narma făptura spre-a-Şi nimici vrăjmaşii,

¹⁸şi, cu dreptatea’mplătoşat, coif îşi va pune dreapta judecată,

¹⁹sfinţenia Şi-o va face un scut nebiruit,

²⁰din aspra Sa mânie, o sabie-ascuţită, şi’ntregul univers porni-va la război alături, să-i înfrunte pe cei lipsiţi de minte[5].

²¹Fulgere vor ţâşni, cu vârful drept la ţintă, din arcul bine’ntins al norilor zburând;

²²din praştie, puzderie de grindini mânioase; spre ei[6] se’ndreaptă furia din clocotele mării şi fluvii în puhoaie vor trece peste ei;

²³o cruntă vijelie-i va biciui din faţă şi-i va zvârli prin aer precum un uragan. Astfel nelegiuirea va pustii pământul întreg, şi răutatea va răsturna din tronuri pe cei puternici.