Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Solomon 8 Bible Online

Solomon 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Solomon 8

¹Puternic ea se’ntinde’ntre marginile lumii si’ntregu-l rânduieşte cum e să fie bine.[1]

²Cătând-o. mi-a fost dragă din tinereţea mea şi mi-am dorit-o de mireasă şi mă topeam de frumuseţea ei.

³De neamul bun[2] e mândră trăind cu Dumnezeu[3], căci Domnul-peste-toate, El însuşi a iubit-o.

⁴Pătrunsă în ştiinţa lui Dumnezeu[4], ea este aceea care-alege’ntre lucrurile Lui.

⁵Si dacă bogăţia e bun râvnit în viaţă, ce altă bogăţie-i mai mare decât ea, decât înţelepciunea, care lucrează totul?

⁶Si dacă iscusinţa e-aceea ce lucrează, ce meşter mai de seamă ar pune rânduială în toate câte sunt?

⁷Şi dacă oarecine a îndrăgit dreptatea, virtuţile sunt rodul eforturilor ei: căci ea ne şi învaţă’nfrânarea, chibzuinţă, dreptatea, bărbăţia[5], şi tot ceea ce’n viaţă mai bun e pentru oameni, pentru folosul lor.

⁸Si dacă oarecine doreşte ştiinţă’ntinsă, trecutul ea îl ştie, ea scurmă viitorul, cunoaşte întorsura zicalelor şi ştie să vadă înţelesul ascuns în ghicitori,[6] minuni şi semne toate le ştie dinainte şi ce se’ntâmplă’n vremuri şi’n sutele de ani.

⁹M’am prins dar să-mi devină tovarăşă de viaţă, ştiind că o să-mi fie la drum povaţă bună, precum şi mângâiere în griji şi în tristeţi.

¹⁰Şi voi avea printr’însa mărire’n adunări şi, tânăr, multă cinste în faţa celor vârstnici.[7]

¹¹Pătrunzător m’or ţine pe tron de judecată[8] şi admirat voi fi în faţa celor mari.[9]

¹²Dacă păstrez tăcere, ei sunt în aşteptare, dacă-mi rostesc cuvântul, ei sunt cu luare-aminte şi de vorbesc prea lung, ei mâna-şi pun la gură.

¹³Prin ea – şi doar printr’însa – avea-voi nemurirea şi’ntre urmaşi lăsa-voi o veşnică-amintire.

¹⁴Voi cârmui popoare, şi seminţii străine supuse îmi vor fi;

¹⁵şi, auzind de mine, tirani temuţi s’or teme; şi bun voi fi cu gloata şi aprig în război.

¹⁶Întors acasă, tot ea îmi va’nsoţi odihna, că-a ei vecinătate nu’nseamnă-amărăciune, şi nici convieţuirea cu dânsa nu-i durere, ci numai veselie şi numai bucurie.

¹⁷Aceste gânduri toate le-am chibzuit în minte, la inimă le-am pus şi-am înţeles că nemurirea-i caldul culcuş cu’nţelepciunea,[10]

¹⁸că’n prietenia ei sunt sfinte bucurii, că’n fapta mâinii sale sunt bunuri nesfârşite, că, stând mereu în preajmă-i, câştigi gândire dreaptă, că-a sta cu ea de vorbă înseamnă nume bun; de-aceea-am tot umblat prin laturile lumii în căutarea căii de a mi-o dobândi.

¹⁹Am fost copil cuminte, cu fire norocoasă; mai mult: am avut parte şi de un suflet bun,

²⁰sau, mai degrab’, fiind bun, venit-am într’un corp lipsit de întinare;[11]

²¹Înţelegând eu însă că n’aş putea s’o am altminteri decât dacă chiar Dumnezeu mi-o dă – aceasta fiind ea însăşi o isteţime-a minţii: a şti de unde-mi vine această dăruire –, m’am îndreptat spre Domnul cu-această rugăciune şi-am zis din toată inima: