Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 10 Bible Online

Sirah 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 10

¹Cârmuitorul înţelept îşi învaţă poporul, iar cârmuirea omului priceput e bine statornicită.

²Cum e cârmuitorul, aşa-i sunt şi cârmuiţii: cum e primarul, aşa-s locuitorii.[1]

³Un rege neînvăţat îşi prăbuşeşte poporul; cetatea propăşeşte prin iscusinţa celor ce o conduc.

⁴În mâna Domnului e cârmuirea pământului: El ridică la timp cârmuitorul potrivit.

⁵Izbânda unui om e în mâna Domnului; El este Cel ce-i dă cărturarului mărire.

⁶Nu-ţi urî aproapele, oricare i-ar fi nelegiuirile, şi să nu faci nimic când ţi-ai ieşit din fire.

⁷Trufia nu-i plăcută nici lui Dumnezeu, nici omului; pentru amândoi, nedreptatea e o greşală.

⁸Stăpânia[2] trece de la un neam la altul datorită nedreptăţilor, sălbăticiilor şi banilor.

⁹De ce atâta trufie în cel ce e pământ şi cenuşă, un ins căruia, încă viu, îi putrezesc măruntaiele?[3]

¹⁰Boala lungă îşi bate joc de doctor; un ins e astăzi rege, dar mâine va muri.

¹¹Când omul moare, aceasta moşteneşte: gândaci, sălbăticiuni şi viermi.

¹²Începutul trufiei omului este a-L părăsi pe Domnul şi a-şi ţine inima departe de Cel ce l-a făcut;

¹³căci păcatul e începutul trufiei,[4] iar purtătorul ei revarsă urâciune; iată de ce Domnul le-a adus [trufaşilor] pedepse straşnice

¹⁴Domnul a surpat scaunele celor puternici şi’n locul lor i-a pus pe cei blânzi.

¹⁵Domnul a smuls rădăcinile păgânilor[5] şi’n locul lor i-a sădit pe cei smeriţi.

¹⁶Domnul a răsturnat ţările păgânilor şi le-a nimicit pân’la temeliile pământului.

¹⁷Pe mulţi i-a slăbit şi i-a nimicit şi le-a şters amintirea de pe pământ.

¹⁸Trufia n’a fost făcută pentru oameni, şi nici mânia cea iute pentru cei născuţi din femei.

¹⁹Care neam e vrednic de cinste?: neamul omenesc. care neam e vrednic de cinste?: cei ce se tem de Domnul. Care neam e vrednic de dispreţ?: neamul omenesc. care neam e vrednic de dispreţ?: cei ce calcă poruncile.[6]

²⁰În mijlocul fraţilor săi, cârmuitorul se bucură de cinste, şi tot aşa, în ochii săi, cei ce se tem de Domnul.

²¹Frica de Domnul este începutul ridicării, iar împietrirea şi trufia sunt începutul căderii.

²²Fie că omul e bogat, nobil sau sărac, lauda lui e frica de Domnul.

²³Nu-i bine să dispreţuieşti un sărac înţelept, după cum nu-i potrivit să cinsteşti un păcătos.

²⁴Om mare, judecător sau puternic, toţi sunt vrednici de cinste, dar nici unul nu-i mai mare decât cel ce se teme de Domnul.

²⁵Un rob înţelept are în slujba sa oameni liberi, iar omul învăţat nu cârteşte.

²⁶Să nu faci pe’nţeleptul când eşti la lucrul tău, să nu te umfli’n pene când eşti la strâmtoare.

²⁷Mai bun e cel ce munceşte şi are de toate decât cel ce se umflă’n pene şi n’are de nici unele.

²⁸Fiule, în smerenie înalţă-ţi sufletul şi cinsteşte-l după vrednicia lui.[7]

²⁹Cine oare-l va îndreptăţi pe cel ce păcătuieşte împotriva sufletului său? şi cine-l va cinsti pe cel ce-şi face viaţa de ocară?

³⁰Săracului i se dă cinste pentru iscusinţa minţii sale, bogatului, pentru avuţiile lui.

³¹Cel ce se bucură de cinste în sărăcie, cu cât mai mult în bogăţie? cel dispreţuit în bogăţie, cu câţ mai mult în sărăcie?