Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 11 Bible Online

Sirah 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 11

¹Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă printre cei mari.

²Nu-l ferici pe om pentru frumuseţea lui, dar nici nu te scârbi de cineva pentru felul cum arată.

³Albina e mică printre zburătoare, dar rodul [muncii] ei întrece orice dulceaţă.

⁴Nu te mândri cu hainele de pe ţine şi nu te trufi când ţi se dă cinstire, căci lucrurile Domnului sunt minunate, dar oamenilor le sunt ascunse.

⁵Mulţi tirani au fost culcaţi la pământ, iar un nenea-din-lume a purtat coroana.

⁶Mulţi puternici au fost umiliţi de moarte şi oameni cu faimă au fost daţi în puterea altora.

⁷Nu osândi înainte de a cerceta; întâi gândeşte, apoi fă dojana.

⁸Nu răspunde înainte de a asculta, nu-i tăia nimănui şirul cuvintelor.

⁹Nu te certa pentru ceva care nu te priveşte şi nu te amesteca în sfezile păcătoşilor.

¹⁰Fiule, nu te apuca de multe treburi; că dacă te apuci de multe, nu vei fi fără vină: şi dacă te ţii de ele, nu le vei prinde, şi nici nu vei scăpa prin fugă.

¹¹E câte unul care munceşte şi asudă şi trage tare şi tot în urmă rămâne;[1]

¹²şi e câte unul slab, neajutorat, neputincios şi împovărat de sărăcie, dar ochii Domnului caută spre el cu bunătate, îl ridică din umilinţă

¹³şi îi înalţă capul, în aşa fel încât mulţi se minunează de el.

¹⁴Bune şi rele, viaţă şi moarte, sărăcie şi bogăţie, toate vin de la Domnul.

¹⁵Înţelepciunea, ştiinţa şi cunoaşterea legii vin de la Domnul. de la El sunt iubirea şi calea faptelor bune.

¹⁶Nebunia şi întunericul sunt făcute pentru păcătoşi; cei ce se împăunează cu răul îmbătrânesc în rău.[2]

¹⁷Darul Domnului rămâne cu cei credincioşi şi bunăvoinţa Lui aduce pururea propăşire.

¹⁸E câte unul care se îmbogăţeşte prin grijă şi zgârcenie. şi iată care-i este răsplata:

¹⁹Când zice: „Am aflat odihna şi acum voi mânca din bunătăţile mele”, nu bagă de seamă că vremea va curge şi, lăsând totul altora, va muri.

²⁰Fii statornic în făgăduinţa ta, închină-i viaţa şi îmbătrâneşte lucrând.

²¹Nu te minuna de lucrările păcătosului, ci ai încredere în Domnul şi stăruie în osteneala ta; că lesne este în ochii Domnului ca, dintr’o dată, fără veste, să-l îmbogăţească pe cel sărac.

²²Binecuvântarea Domnului e răsplata celui credincios; când nu te-aştepţi, atunci îi înfloreşte binecuvântarea.

²³Să nu zici: „De ce am nevoie? de acum, care-mi va fi averea?”

²⁴Să nu zici: „Am destul, ce rău mi se poate întâmpla?”

²⁵În ziua fericirii uiţi de nefericire şi’n ziua nefericirii nu-ţi aminteşti de fericire,

²⁶că lesne-I este Domnului ca. în ziua sfârşitului, să-i dea omului după purtarea lui.

²⁷Un ceas de nenoroc aduce uitarea desfătărilor, iar lucrările omului se descoperă la sfârşitul său.

²⁸înaintea sfârşitului să nu-i socoteşti pe nimeni fericit, căci în sfârşitul său e omul cunoscut.[3]

²⁹În casa ta nu primi pe oricine, că multe sunt cursele vicleanului.

³⁰Ca o potârniche’n colivie, aşa e inima trufaşului, şi ca o iscoadă îţi pândeşte căderea;

³¹sucind binele în rău, el stă’ntr’un colţ la pândă şi chiar în cele bune îţi va găsi cusur.

³²O singură scânteie aprinde’ntregul jar, iar păcătosul pândeşte sângele să curgă.

³³Ia seama la omul rău – căci rău pune la cale –, ca nu cumva să-ţi aducă o veşnică ocară.

³⁴Primeşte’n casă un străin: te va tulbura şi te va înstrăina de ce-i al tău.