Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 13 Bible Online

Sirah 13 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 13

¹Cel ce se atinge de smoală se mânjeşte, cel ce-şi apropie un om trufaş va semăna cu el.

²Nu-ţi pune’n cârcă mai mult decât poţi duce şi nu ţi-l face fârtat pe cel mai puternic şi mai bogat decât tine; de ce să pui oala de pământ laolaltă cu oala de fier?: dacă se ciocnesc, una se va sparge.

³Bogatul face o nedreptate, şi tot el se mânie; săracul o suferă, dar se roagă de iertare!

⁴Dacă-i eşti de folos, te va folosi, dar dacă eşti în lipsă, te va părăsi;

⁵dacă ai, va trăi cu tine şi te va despuia fără să-i pară rău.

⁶Dacă are nevoie de tine, te va linguşi, îţi va surâde şi-ţi va da nădejde, te va lua cu vorbă bună şi va zice: „Ce-ţi trebuie?”

⁷Şi te va ruşina cu ospeţele lui până-ţi va goli punga de două sau trei ori şi la urmă va râde de tine; după aceea, dacă te vede, te va lăsa baltă clătinând din cap înainte-ţi.

⁸Ia aminte, ca nu cumva să te laşi înşelat şi să te’mpotmoleşti în propria ta prostie.[1]

⁹Când te pofteşte un om puternic, ţine-te departe: cu atât mai mult te va pofti.

¹⁰Nu te vârî, ca nu cumva să fii împins îndărăt, dar nici prea departe nu sta, ca nu cumva să te uite.

¹¹Nu vorbi cu ei bătându-l pe umăr şi nu te încrede în noianul vorbelor lui; căci, vorbind mult, el te pune la’ncercare şi, mai în glumă, mai în serios, află ce vrea;

¹²el, cel cu atâtea vorbe, nu are nici o milă şi nu te va cruţa nici de lovituri, nici de lanţuri.

¹³Păzeşte-te şi ia bine seama, că mergi la drum cu propria ta cădere.

¹⁴Când auzi aceasta în somn, trezeşte-te; toată viaţa ta iubeşte-L pe Domnul şi roagă-L pentru mântuirea ta.[2]

¹⁵Fiece vietate iubeşte ceea ce-i seamănă şi fiece om, pe aproapele lui.

¹⁶Fiece trup se uneşte după felul lui[3] şi omul se leagă cu semenul său.

¹⁷Cum s’ar putea întovărăşi lupul şi mielul?: aşa e cu păcătosul şi cu cel evlavios.

¹⁸Ce pace poate fi între hienă şi câine? şi ce pace între bogat şi sărac?

¹⁹Aşa cum asinul sălbatic e prada leului în pustiu, tot astfel săracii sunt prada bogaţilor.

²⁰Aşa cum trufaşul urăşte smerenia, tot astfel bogatului îi e silă de cel sărac.

²¹Când bogatul se clatină, prietenii îl sprijină; când cade săracul, prietenii i se duc.

²²Când cade bogatul, mulţi îi deschid braţele; dacă spune prostii, i se dă dreptate. Când cade săracul, e dojenit; dacă spune ceva înţelept, pentru el nu e loc.

²³Când vorbeşte bogatul, toţi îşi ţin gura şi-i ridicat în slăvi. Când vorbeşte săracul, se spune: „Ăsta cine e?”, şi dacă se’mpiedică’n vorbă, e culcat la pământ.

²⁴Bogăţia e bună când e fără păcat; sărăcia e rea în gura nelegiuitului.

²⁵Inima omului îi schimbă chipul, fie în bine, fie în rău.

²⁶O faţă veselă e urma inimii bune, iar izvodirea proverbelor e cugetare trudnică.