Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 16 Bible Online

Sirah 16 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 16

¹Nu-ţi dori o droaie de copii netrebnici şi nu te bucura de fiii nelegiuiţi.[1]

²Deşi se înmulţesc, nu te bucura de ei dacă nu e cu ei frica lui Dumnezeu.

³Nu te încrede în durata vieţii lor,[2] şi nici în numărul lor nu nădăjdui; că unul e mai mult decât o mie şi-i mai bine să mori fără copii decât să-i ai nevolnici.

⁴Căci printr’un singur înţelept se umple cetatea de oameni, dar neamul nelegiuiţilor va pieri.

⁵Multe ca acestea mi-au văzut ochii. şi mai mari decât ele mi-au auzit urechile.

⁶În adunarea păcătoşilor se aprinde focul, în neamul răzvrătiţilor s’a aţâţat Mânia.[3]

⁷Nicicum nu i-a iertat pe uriaşii de odinioară. care s’au răzvrătit, mândri de puterea lor.[4]

⁸N’a cruţat cetatea’n care locuia Lot, ci i-a urât pentru trufia lor.

⁹Milă n’a avut de neamul pierzării, al celor ce se trufeau cu păcatele lor.[5]

¹⁰Tot aşa S’a purtat cu cei şase sute de mii de pedeştri care se ghemuiseră în învârtoşarea inimii lor.[6]

¹¹Doar unul de-ar fi vârtos la cerbice, minune ar fi să scape nepedepsit; că la El este mila, dar tot la El mânia: puternic în iertare, mânie răspândeşte;

¹²pe cât îi este mila, pe-atât e şi urgia: pe oameni îi judecă după faptele lor.

¹³Păcătosul nu va scăpa cu prăzile lui, dar nici răbdarea binecredinciosului nu va fi înşelată;

¹⁴El va ţine seama de orice faptă milostivă, fiecare va afla pe măsura faptelor lui.

¹⁵Dumnezeu a învârtoşat inima lui Faraon, aşa ca el să nu-L cunoască, dar să I se cunoască faptele de sub cer.

¹⁶Mila Lui se arată la toată făptura, lumina şi umbra le-a împărţit printre oameni.[7]

¹⁷Să nu zici: „Mă voi ascunde de Domnul, căci de-acolo, de sus, cine-si va aminti de mine?; în grămadă nimeni nu mă va recunoaşte: ce sunt eu în urieşenia făpturii?”

¹⁸Iată, cerul şi cerul cerului, genunea şi pământul se cutremură la cercetarea Lui;

¹⁹şi totodată munţii şi temeliile pământului sub ochii Lui sunt prinse de cutremur.

²⁰Dar la acestea toate nu se gândeşte nimeni; la căile Lui, cine mai ia aminte?

²¹Există şi furtună pe care omul n’o vede, iar cea mai mare parte a lucrurilor Sale rămâne ascunsă.

²²„Lucrurile dreptăţii Sale, cine le vesteşte? sau cine le aşteaptă? Că departe-I este legământul”;

²³aşa gândeşte omul cu mintea scurtă; nemintosul, rătăcitul nu visează decât prostii.

²⁴Ascultă-mă, fiule, şi dobândeşte-ţi cunoaşterea, apleacă-ţi inima la cuvintele mele:

²⁵Cu măsură îţi voi descoperi învăţătura, cu grijă voi rosti cunoaşterea.

²⁶Dintru’nceput, Domnul Si-a făcut lucrurile cu judecată[8]; odată făcute, le-a hotărât şi părţile.

²⁷El pentru’ntotdeauna Şi-a rânduit lucrurile, de la’nceputul lor şi’n curgerile lor. Ele nu ştiu de foame, şi nici de oboseală, şi niciodată nu se opresc de la datorie;

²⁸nici unul din ele nu se izbeşte de celălalt şi niciodată nu-I înfruntă cuvântul.

²⁹Domnul Şi-a aruncat apoi ochii spre pământ şi l-a umplut de bunătăţile Sale.

³⁰Faţa i-a acoperit-o cu tot felul de vieţuitoare, iar acestea’n el se vor întoarce.