Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 18 Bible Online

Sirah 18 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 18

¹Cel ce trăieşte veşnic a zidit totul laolaltă.

²Doar Domnul singur e drept.

³Nu este un altul în afară de El. El cârmuieşte lumea cu palma mâinii Sale şi totul se supune voii Sale; căci, prin puterea Lui, e împăratul tuturor lucrurilor, osebind în ele ce e sfânt şi ce e lumesc.[1]

⁴Nimănui nu i-a dat putere să-I vestească lucrurile: cine-I va pătrunde măreţiile?

⁵Puterea slavei Sale, cine o va măsura? şi cine-I va povesti milele?

⁶În minunile Domnului e peşte putinţă să pătrunzi: nimic de şters, nimic de adăugat.

⁷Când omul a sfârşit, de fapt atunci începe, iar când se opreşte, nu mai ştie nimic.[2]

⁸Ce este omul? şi la ce poate fi bun? care-i este binele? care-i este răul?

⁹Numărul zilelor omului?: cel mult o sută de ani.

¹⁰O picătură de apă în mare, un grăunte de nisip, aşa-i puţinătatea anilor lui pe lângă veşnicie.

¹¹Iată de ce Domnul e răbdător cu ei şi peste ei îşi revarsă mila.

¹²El vede, El ştie cât de netrebnic le este sfârşitul şi tot pe atât îşi sporeşte iertarea.

¹³Mila omului lucrează asupra aproapelui său, dar mila Domnului lucrează peste tot omul; El mustră, El îndreaptă, El învaţă şi, ca un păstor, Îşi readuce turma.

¹⁴El îi miluieşte pe cei ce primesc învăţătura şi pe cei ce se sârguiesc spre judecăţile Lui.

¹⁵Fiule, nu-ţi defăima faptele tale cele bune si, atunci când dai, nu întrista cu vorba.[3]

¹⁶Oare nu rouă îmblânzeşte arşiţa? tot astfel, o vorbă-i mai bună decât darul.

¹⁷Priveşte: nu e mai bună vorba decât o dare bună?: şi una, şi alta sunt la omul darnic.

¹⁸Nebunul bruftuluieşte ca un bădăran, iar darul invidiosului mâhneşte ochii’n lacrimi.

¹⁹Mai înainte de a vorbi, învaţă, şi mai înainte de a te îmbolnăvi, îngrijeşte-te.

²⁰înainte de a judeca, cercetează-te pe tine şi la ceasul judecăţii vei afla milă.

²¹Înainte de a te îmbolnăvi, smereşte-te, iar la vreme de păcat arată pocăinţă.

²²Deschide-i drum făgăduinţei să ţi-o plineşti la vreme şi nu aştepta moartea ca să te pui în rânduială.

²³Înainte de a făgădui, pregăteşte-te şi nu fi ca un om care-L ispiteşte pe Domnul.

²⁴Adu-ţi aminte de mânia din zilele sfârşitului şi de vremea pedepsei, când El îşi va întoarce faţa.

²⁵La vreme de belşug gândeşte-te la vremea foametei, iar la vreme de bogăţie, la vremea de sărăcie şi lipsă.

²⁶Din zori şi până’n seară, vremea se schimbă şi toate trec ca fulgerul pe dinaintea Domnului.

²⁷Omul înţelept e’n toate grijuliu şi’n zilele păcatelor[4] se fereşte de greşală.

²⁸Tot omul isteţ la minte[5] cunoaşte’ntelepciunea şi-l laudă pe cel ce a aflat-o.

²⁹Cei ce vorbesc pe înţeles sunt ei înşişi înţelepţi şi varsă potop de proverbe bine şlefuite.[6]

³⁰Nu te lăsa târât de poftele tale: împinge-ţi dorinţele îndărăt.

³¹Dacă-i dai sufletului tău plăcerea poftei lui, el te va face de râsul duşmanilor tăi.

³²Nu te veseli în multă desfătare şi nici nu te lega să-i dai tribut.

³³Nu te sărăci făcând ospeţe din împrumuturi atunci când n’ai nimic în pungă.