Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 19 Bible Online

Sirah 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 19

¹Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cel ce dispreţuieşte puţinul, puţin câte puţin sărăceşte.[1]

²Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi; cel ce se lipeşte de desfrânate e şi mai de temut;

³moliile şi viermii îl vor moşteni şi omul netemător îşi va pierde viaţa.

⁴Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger[2], iar cel ce păcătuieşte, sufletului său îi face rău.

⁵Cel ce se desfată cu răul va fi osândit,

⁶cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău.

⁷Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s’a spus ţie, că nu vei pierde nimic;

⁸prieten sau duşman, nu spune nimănui şi, cât să nu-ţi faci rău, nu da pe faţă;

⁹te va asculta, se va păzi de tine şi la o anume vreme, te va urî.

¹⁰Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!; fii liniştit: nu te va face să crapi!

¹¹Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri, aşa precum femeia care naşte prunc.[3]

¹²Săgeată înfiptă în coapsă, aşa e o vorbă în pântecele nebunului.

¹³Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n’a făcut nimic. dar, dacă a făcut ceva. nu va mai face.

¹⁴Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n’a spus nimic şi, dacă totuşi a spus ceva, nu va începe din nou.

¹⁵Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară.[4] dar nu da crezare la tot ce se spune.

¹⁶E câte unul care-o scrânteşte. dar nu cu dinadinsul: cine n’a greşit vreodată cu vorba?

¹⁷Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa şi fă-i loc legii Celui-Preaînalt.

¹⁸Frica de Domnul e începutul omeniei Lui,[5] iar înţelepciunea îi câştigă iubirea.

¹⁹Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii; cei ce fac după voia Lui culeg pomul nemuririi.

²⁰Toată înţelepciunea e frica de Domnul şi’n toată înţelepciunea e plinirea legii.

²¹Servul care-i spune stăpânului: „Nu fac ce mi-ai spus!”, chiar dacă pe urmă o face. îl supără pe cel care-l hrăneşte.[6]

²²Ştiinţa răului[7], nu aceasta e înţelepciunea; înţelepciunea nu se află în sfatul păcătoşilor.

²³Există un soi de iscusinţă care e urâciune; cel lipsit de înţelepciune e un nerod.

²⁴Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul] decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea.

²⁵Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă, şi unul care foloseşte viclenia spre a-şi dobândi dreptatea.

²⁶E câte unul care merge încovoiat de întristare, dar cu lăuntrul plin de vicleşug:

²⁷îşi ascunde faţa, se face că n”aude şi, nebăgat în seamă, ţi se aruncă’n spate.

²⁸E câte unul prea slab spre a păcătui, dar când îi vine bine, face rău.

²⁹Pe om îl cunoşti după cum arată; pe înţelept îl cunoşti de cum dai cu ochii de el;

³⁰haina omului, dinţii când râde şi călcătura omului arată ce e el.