Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 22 Bible Online

Sirah 22 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 22

¹Leneşul seamănă cu o piatră îmbăiată: toţi vor şuiera spre el cu silă.

²Leneşul seamănă cu o grămadă de bălegar: cine-l atinge, îşi scutură mâna.

³Un fiu prost crescut e ruşinea tatălui care i-a dat naştere; iar când aşa este o fiică, ea s’a născut spre paguba lui.

⁴Fiica înţeleaptă îşi va găsi un soţ, dar cea neruşinată e tristeţea celui ce i-a dat naştere.

⁵Obraznica îi face de ruşine şi pe tatăl, şi pe soţul ei şi amândoi o dispreţuiesc.

⁶Dojana nelalocul ei e ca o muzică în zi de jale.

⁷Copiii care trăiesc cinstit şi au ce mânca fac uitată obârşia sărmană a părinţilor lor.

⁸Copiii dispreţuitori, rău crescuţi, pătează obârşia neamului lor bun.[1]

⁹A învăţa un prost e ca şi cum ai lipi cioburi, ca şi cum ai trezi pe cineva zăpăcit de somn.

¹⁰Cine stă de vorbă cu un prost vorbeşte unui adormit; la sfârşit, va zice: „Despre ce e vorba?”

¹¹Plângi un mort, că şi-a pierdut lumina; plângi un prost, că şi-a pierdut mintea; plângi cu dulceaţă un mort, că şi-a aflat odihna; dar prostului îi e mai bună moartea decât viaţa.

¹²Pentru un mort, plângerea durează şapte zile; dar pentru un prost şi un nelegiuit, toată viaţa lor.

¹³Cu cel nebun nu te’ntinde la vorbă şi nu te îndrepta spre cel nemintos; fereşte-te de el, ca să nu ai necaz, să fii scutit de nesimţirea lui; îndepărtează-te de el: vei afla odihnă şi tâmpeniile lui nu te vor face să caşti.

¹⁴Ce e mai greu decât plumbul? şi care-i este numele?: Nebunul.

¹⁵E mai lesne să duci în spate nisip, sare şi fier decât pe unul cu scrânteală la cap.

¹⁶O încheietură de lemn legată’n zidărie nu se va dezgărdina la un cutremur; o inimă hotărâtă printr’un sfat chibzuit nicicând nu se va teme.

¹⁷Inima rezemată pe gândul înţelept e ca o floare’n tencuială[2] pe un perete neted.

¹⁸Gardul înfipt pe vârful dealului nu rămâne’n picioare când bate furtuna; inima înspăimântată în cugetul prostului nu rămâne’n picioare atunci când vine frica.

¹⁹Cel ce înţeapă ochiul îl face să lăcrimeze, iar cel ce înţeapă inima îi dă la iveală simţirile.

²⁰Cel ce dă cu piatra în păsări, le ia la goană, iar cel ce ocărăşte un prieten strică prietenia.

²¹Dacă scoţi sabia împotriva unui prieten nu deznădăjdui: el poate să-şi revină;

²²dacă ţi-ai deschis gura împotriva unui prieten nu deznădăjdui: poţi aştepta o împăcare; acestea, în afară de insultă, dispreţ, trădarea unei taine, lovitura prin spate, că din pricina lor prietenul ţi se va duce.

²³Câştigă-ţi încrederea prietenului atunci când e sărac, pentru ca, atunci când va fi bogat, să te bucuri cu el de bunurile lui; la vreme de necaz rămâi cu el, pentru ca, dacă el moşteneşte, să moşteneşti şi tu cu el.

²⁴Aşa cum aburul cuptorului şi fumul se ivesc înaintea focului, tot astfel, înaintea sângelui, înjurăturile.

²⁵Nu-mi e ruşine să apăr un prieten şi de el nu mă voi ascunde;

²⁶şi dacă din pricina lui mi se’ntamplă vreun rău, oricine va auzi, se va feri de el.

²⁷O, cine va pune pază gurii mele şi pe buzele mele pecete de’nţelepciune, aşa ca eu să nu cad din pricina lor şi ca limba mea să nu-mi fie spre pierzare?