Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 25 Bible Online

Sirah 25 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 25

¹Cu trei lucruri m’am înfrumuseţat în faţa Domnului şi a oamenilor:[1] unirea între fraţi, prietenia între vecini, buna înţelegere între femeie şi bărbat.

²Sunt însă trei feluri [de oameni] pe care sufletul meu îi urăşte şi a căror viaţă mă scârbeşte: săracul trufaş, bogatul mincinos, bătrânul desfrânat şi cu mintea zburată.

³Dacă la tinereţe n’ai adunat nimic, cum vei găsi ceva la bătrâneţe?

⁴Cât le stă de bine celor cărunţi să ştie să judece şi celor bătrâni să cunoască sfatul!

⁵Cât de frumoasă e înţelepciunea la bătrâni, iar la cei ce se bucură de cinste, înţelegerea şi sfatul!

⁶Cununa bătrânilor e c’au trecut prin multe,[2] iar mândria lor, frica de Domnul.

⁷Nouă lucruri sunt la care mă gândesc şi pe care le cred fericite, iar pe un al zecelea am să vi-l spun: omul care se bucură de copiii săi, cel ce, în viaţă fiind, vede căderea vrăjmaşilor săi.

⁸Ferice de cel ce trăieşte cu o femeie deşteaptă şi care n’a alunecat datorită limbii şi care n’a fost în slujba cuiva mai puţin vrednic decât el.

⁹Ferice de cel ce a aflat înţelepciunea şi de cel ce o pune în auzul celor ce-l ascultă.

¹⁰Cât de mare este cel ce a aflat înţelepciunea!; dar nu-i mai presus de cel ce se teme de Domnul.

¹¹Frica de Domnul pe toate le covârşeşte; cel ce o are, cui va fi asemenea?

¹²Frica de Domnul e începutul iubirii Lui, dar prin credinţă se lipeşte omul de El.[3]

¹³Toate rănile, dar nu o rană a inimii!;[4] toate răutăţile, dar nu răutatea femeii!;

¹⁴toate nenorocirile, dar nu o nenorocire din partea potrivnicului!; toate nedreptăţile, dar nu o nedreptate din partea duşmanului!

¹⁵Nici un venin nu-i mai rău ca veninul şarpelui şi nici o ură nu-i mai mare ca ura vrăjmaşului.

¹⁶Mai bine mi-ar fi să locuiesc cu un leu sau cu un balaur decât cu o femeie rea.

¹⁷Răutatea femeii îi schimonoseşte chipul şi-i întunecă înfăţişarea, de parc’ar fi de urs.

¹⁸Bărbatul ei sade la masă în mijlocul vecinilor şi, fără să vrea, geme cu amar.

¹⁹Orice răutate e mică pe lângă răutatea femeii: partea păcătosului să i se-arunce’n cârcă!

²⁰Urcuş nisipos sub tălpile bătrânului, aşa-i femeia limbută pentru un bărbat liniştit.

²¹Nu te lăsa prins de frumuseţea femeii şi n’o dori doar pentru că-i femeie!

²²E treabă de mânie, de dezgust şi de ruşine ca o femeie să-şi întreţină bărbatul.

²³Inimă abătută, chip posomorât şi rană pe inimă, iată ce face o femeie rea; mâini sleite, genunchi slăbănogiţi, iată ce face femeia care nu-şi fericeşte bărbatul!

²⁴Printr’o femeie a început păcatul şi prin ea noi toţi murim.

²⁵Nu-i da apei nici un loc de ieşire, şi nici femeii rele să aibă gura slobodă; dacă nu se poartă pe placul tău, desparte-ţi-o de trup![5]