Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 3 Bible Online

Sirah 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 3

¹Fiilor, aşcultaţi-mă pe mine, părintele vostru,[1] şi purtaţi-vă astfel încât să vă mântuiţi.

²Că Domnul l-a cinstit pe tată să fie peste fii şi a întărit dreptul mamei asupra copiilor.

³Cel care-şi cinsteşte tatăl îşi ispăşeşte păcatul,

⁴iar cel care-şi cinsteşte mama este asemenea celui ce-şi agoniseşte comoară;

⁵cel care-şi cinsteşte tatăl se va veseli în propriii săi fii şi’n ziua rugăciunii sale va fi auzit;

⁶cel care-şi slăveşte tatăl va avea viaţă lungă, iar cel ce ascultă de Domnul îşi va alina mama.

⁷Cel ce se teme de Domnul îşi cinsteşte tatăl şi le va sluji părinţilor ca unor stăpâni.[2]

⁸În faptă şi’n cuvânt cinsteşte-l pe tatăl tău, astfel ca binecuvântarea lui să vină peste tine;

⁹căci binecuvântarea tatălui întăreşte casele copiilor, dar blestemul mamei dezrădăcinează temeliile.

¹⁰Nu te slăvi pe tine întru necinstea tatălui tău, căci necinstea tatălui tău nu-ţi este ţie slavă;

¹¹căci slava omului vine din cinstea tatălui său, iar mama fără cinste este ocară copiilor ei.

¹²Fiule, ajută-l pe tatăl tău în bătrâneţea lui şi nu-l întrista atât cât trăieşte.

¹³Chiar dacă înţelegerea îi slăbeşte, fii îngăduitor şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere.

¹⁴Căci alinarea dăruită părintelui nu va fi uitată şi, în ciuda păcatelor tale, te va întări;

¹⁵în ziua necazului tău îşi va aminti de tine: ca gheaţa când e cald, aşa ţi se vor topi păcatele[3].

¹⁶Cel care-şi părăseşte tatăl e ca un blasfemiator, iar cel care-şi mânie mama e un blestemat al Domnului.

¹⁷Fiule, fă-ţi treburile cu modestie şi vei fi iubit de omul plăcut [Domnului].

¹⁸Cu cât eşti mai mare, cu atât fă-te mai mic şi vei afla har în faţa Domnului;

¹⁹căci mulţi sunt oamenii mari şi slăviţi, dar numai celor smeriţi li se descoperă tainele;

²⁰căci mare e puterea Domnului, dar cinstirea îi vine de la cei smeriţi.

²¹Nu umbla după ceea ce e prea greu pentru tine[4] şi nu iscodi ceea ce e peste puterile tale.

²²La ceea ce ţi s’a poruncit, la aceea gândeşte; căci tu nu ai nevoie de lucrurile ascunse.

²³Nu scormoni în ceea ce nu-ţi trebuie, căci ceea ce ţi s’a arătat e mai mult decât poate omul să priceapă;

²⁴fiindcă pe mulţi îi înşală părerile lor deşarte şi reaua închipuire le-a stâlcit judecata.

²⁵Dacă nu ai ochi, eşti lipsit de lumină, iar dacă nu ştii, nu te afla în vorbă.

²⁶Inima îndărătnică sfârşeşte rău, iar cel ce iubeşte primejdia va pieri într’însa.

²⁷Inima îndărătnică se va împovăra cu dureri şi păcătosul adaugă păcat la păcat.

²⁸Pentru răul[5] trufaşului nu este vindecare, căci o iarbă rea a prins rădăcină în el.

²⁹Inima înţeleptului cugetă la spusa înţeleaptă[6] şi urechea care ascultă e dorinţa înţeleptului.

³⁰Apa stinge focul care arde, iar milostenia e ispăşirea păcatelor.

³¹Cel ce răsplăteşte binefacerea se gândeşte la ce va veni şi’n clipa căderii sale va afla sprijin.