Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 33 Bible Online

Sirah 33 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 33

¹Celui ce se teme de Domnul nu i se va întâmpla nici un rău, şi chiar în încercări va fi izbăvit.

²Omul înţelept nu urăşte legea, dar cel ce se joacă cu ea[1] e ca o corabie în furtună.

³Omul cu minte are încredere în lege: pentru el, legea e vrednică de crezare ca o întrebare-răspuns[2].

⁴Pregăteşte-ţi cuvântul, şi astfel vei fi ascultat; adună-ţi gândurile înainte de a răspunde.

⁵Inima prostului e ca o roată de car şi ca osia pe care ea se’nvârte, aşa îi e gândirea.

⁶Armăsarul e ca un prieten zeflemist: sub oricine-l încalecă, nechează.

⁷De ce o zi e mai lungă decât alta, de vreme ce, în toate zilele anului, toată lumina vine de la soare?[3]

⁸Prin ştiinţa Domnului s’au deosebit, El a rânduit zile de lucru şi sărbători;

⁹pe unele le-a înălţat şi le-a sfinţit, pe altele le-a pus în numărul zilelor obişnuite.

¹⁰Toţi oamenii vin din ţărână, din pământ a fost zidit Adam.

¹¹În nemărginita Sa ştiinţă, Domnul i-a deosebit şi fiecăruia i-a dat o altă cale;

¹²din ei, pe unii i-a binecuvântat şi înălţat, din ei, pe unii i-a sfinţit şi i-a apropiat, pe alţii i-a blestemat şi i-a umilit şi i-a răsturnat de unde erau.

¹³Ca lutul în mâna olarului care face din el ce vrea, aşa sunt oamenii în mâna Celui ce i-a făcut şi care le plăteşte după judecata Lui.

¹⁴Faţă’n fată cu răul e binele, faţă’n faţă cu moartea e viaţa; tot astfel, faţă’n faţă cu evlaviosul e păcătosul.

¹⁵Ia seama la toate lucrurile Domnului: toate sunt perechi şi stau faţă’n faţă.

¹⁶Iar eu, deşi venit la urmă, am stat de veghe ca un culegător de struguri după culesul viei.

¹⁷Cu binecuvântarea Domnului, am sosit cel dintâi şi ca orice culegător de struguri am umplut teascul.

¹⁸Vedeţi că eu nu m’am ostenit doar pentru mine, ci pentru toţi cei ce caută învăţătura.

¹⁹Ascultaţi-mă, fruntaşi ai poporului, şi voi, cârmaci ai obştii, luaţi aminte!

²⁰Fiului tău, femeii tale, fratelui tău, prietenului tău, nu le da putere asupră-ţi în timpul vieţii tale.[4] Bunurile tale nu i le da altuia: s’ar putea să-ţi pară rău şi să le ceri înapoi cu roagă.

²¹Atât cât trăieşti şi ai în tine suflare, nu te da în puterea nimănui;

²²că e mai bine să se roage de tine copiii tăi decât să câţi tu la mâna lor.

²³În tot ce faci, poartă-te ca un stăpân, pe faima cinstei tale să nu îngădui pată.

²⁴Doar când zilele vieţii tale s’au mistuit, atunci, la vremea morţii, atunci să-ţi împărţi moştenirea.

²⁵Nutreţ, ciomag şi povară măgarului, pâine, certare şi muncă servitorului.

²⁶Fă-l pe sclav să muncească, iar tu vei afla odihnă; lasă-i mâinile libere, şi va căuta libertatea.

²⁷Jugul şi hamul încovoaie grumazul, iar pe sluga vicleană, cazna şi schingiuirea.

²⁸Pune-l la treabă, să nu se’nveţe trândav, că trândăvia îl învaţă multe rele;

²⁹dă-i de lucru, aşa cum i se cuvine, iar dacă nu ascultă, pune-i picioarele’n butuci.

³⁰Dar faţă de nimeni să nu întreci măsura şi nimic să nu faci fără dreptate.

³¹Ai un servitor?: să-ţi fie cum îţi eşti, căci în sânge ţi l-ai dobândit.[5]

³²Ai un servitor?: poartă-te cu el ca şi cu un frate, că ai nevoie de el aşa cum ai de tine.

³³Dacă tu te porţi rău cu el, iar el o ia la fugă, pe care drum vei apuca să-l cauţi?