Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 34 Bible Online

Sirah 34 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 34

¹Nădejdile deşarte şi mincinoase sunt pentru omul nemintos, iar visele le dau aripi proştilor.

²A te lua după vise e ca şi cum ai vrea să prinzi o umbră şi să urmăreşti vântul.

³Una din cealaltă, aşa-s vedeniile viselor: în faţa unui chip, un chip asemănător.[1]

⁴Din ce e necurat, cum poate ieşi ceva curat? iar dintr’o minciună, cum poate ieşi adevărul?

⁵Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele sunt lucruri deşarte ca la femeia’n durerile naşterii: inima aiurează.

⁶Dacă nu-s trimise, spre cercetare, de la Cel-Preaînalt, nu pune preţ pe ele.

⁷Căci visele pe mulţi i-au dus la rătăcire, mulţi au căzut punându-şi în ele nădejdea.

⁸Legea se plineşte fără minciună, iar înţelepciunea e desăvârşită în rostirea dreaptă.[2]

⁹Omul umblat, multe a învăţat, iar cel trecut prin multe vorbeşte înţelept.

¹⁰Omul puţin încercat ştie puţine lucruri, dar cel umblat e doldora de pricepere.

¹¹Multe am văzut în umbletele mele şi-am învăţat din ele mai mult decât aş putea povesti.

¹²Deseori m’am aflat în primejdie de moarte, dar datorită lor am scăpat.

¹³Viu va fi duhul celor ce se tem de Domnul, căci nădejdea lor e la Cel care-i mântuieşte.

¹⁴Cel ce se teme de Domnul nu se mai teme de nimic şi nu tremură, căci El îi e nădejdea.

¹⁵Ferice de sufletul celui ce se teme de Domnul! Pe Cine se reazemă el, şi Cine-i este sprijinul?

¹⁶Ochii Domnului sunt peste cei ce-L iubesc: scut puternic şi sprijin viguros, adăpost împotriva vijeliei, umbrar împotriva arşiţei amiezii, pază împotriva stavilei şi ajutor împotriva căderii;

¹⁷El înalţă sufletul şi luminează ochii, El dă vindecare, viaţă şi binecuvântare.

¹⁸Cel care jertfeşte ceva dobândit pe nedrept, acela îşi bate joc; darurile nelegiuiţilor nu sunt plăcute.[3]

¹⁹Celui-Preaînalt nu-i plac prinoasele necredincioşilor şi nu prin numărul jertfelor iartă El păcatele.

²⁰Cel ce jertfeşte un animal luat din bunurile săracilor, acela înjunghie fiul sub ochii tatălui.

²¹Pâinea neagră e viaţa săracilor; cel ce le-o ia de la gură e un ucigaş.

²²Cel care-l lipseşte pe aproapele său de hrană, acela îl ucide; cel care opreşte plata simbriaşului său, acela varsă sânge.

²³Unul zideşte, altul dărâmă; ce câştigă ei în afară de trudă?

²⁴Unul se roagă, altul blesteamă; pe care-l va asculta Stăpânul?

²⁵Celui ce se spală după atingerea unui mort şi-apoi din nou îl atinge, la ce i-a folosit spălarea?

²⁶Aşa-i cu omul care posteşte pentru păcatele lui, dar după aceea le face din nou: cine-i va plini rugăciunea? ce folos că s’a smerit?