Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 38 Bible Online

Sirah 38 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 38

¹Doctorului, pentru slujba lui, dă-i cinstirea ce i se cuvine, căci, şi pe el, Domnul l-a făcut.[1]

²Că de la Cel-Preaînalt vine tămăduirea şi [doctorul] de la rege va primi dar.

³Ştiinţa doctorului îi înalţă fruntea; în faţa celor mari se bucură de cinste.

⁴Domnul este Cel ce din pământ a făcut leacurile, iar omul înţelept nu le dispreţuieşte.

⁵Oare nu printr’un lemn s’a îndulcit apa,[2] pentru ca prin aceasta să I se cunoască puterea?

⁶Tot El este Cel ce le-a dat oamenilor ştiinţa, ca să fie El slăvit în minunile Sale.[3]

⁷Prin ele [doctorul] îngrijeşte şi curmă suferinţa, prin ele farmacistul îşi face amestecurile.

⁸În acest fel, lucrările Lui nu rămân la mijlocul drumului şi de la El vine pacea pe faţa pământului.

⁹Fiule, dacă eşti bolnav, n’o lua în uşor, ci roagă-te Domnului, iar Domnul te va vindeca.

¹⁰Îndepărtează greşala, păzeşte-ţi mâinile curate şi de tot păcatul curăţeşte-ţi inima.

¹¹Adu jertfă de tămâie binemirositoare şi, drept jertfă de pomenire, făinuţă de grâu şi prinoase mărinimoase, după puterea ta;

¹²apoi fă-i loc doctorului, căci Domnul l-a făcut, şi nu-l îndepărta, fiindcă ai nevoie de el.

¹³Sunt împrejurări când izbânda se află’n mâinile lui,

¹⁴căci şi el I se va ruga Domnului ca prin el Acesta să-ţi dea uşurare şi vindecare, ca să scapi cu viaţă.

¹⁵Cel ce păcătuieşte împotriva Celui ce l-a făcut, acela să cadă în mâinile doctorului![4]

¹⁶Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort şi, ca un om copleşit de durere, începe-ţi plângerea, înveleşte-i trupul aşa cum e datina şi nu-i trece cu vederea punerea în mormânt.

¹⁷Plângi cu amar, jeleşte-te şi ţine-ţi mâhnirea după cuviinţă, o zi sau două – ca să nu-ţi atragi clevetire –, apoi alină-ţi întristarea.

¹⁸Că din întristare vine moartea, iar întristarea inimii slăbeşte tăria.

¹⁹Întristarea stă mână’n mână şi cu nefericirea, iar viaţa săracului atârnă de inima lui.

²⁰Nu-ţi lăsa inima pe seama tristeţii; amintindu-ţi de moarte, alung-o.

²¹Nu uita: nu există întoarcere! Mortului nu-i vei fi de nici un folos, iar ţie îţi vei face rău.

²²Adu-ţi aminte de vorba mea, care va fi şi a ta: ieri eu, astăzi tu.[5]

²³Când mortul se odihneşte, lasă-i şi amintirea să se odihnească; de’ndată ce duhul i-a plecat, alină-te!

²⁴Înţelepciunea cărturarului se dobândeşte’n ceasuri lenevoase; înţelept poate deveni cel liber de grijile vieţii.[6]

²⁵Cum să devină înţelept cel de la coarnele plugului, a cărui mândrie e ţepuşa cu care’mboldeşte plăvanii, cel care mână boii şi-şi petrece cu ei la muncă şi care nu vorbeşte decât cu juncanii?

²⁶Capul şi-l bate cum să taie brazda, gândul său cel treaz e la nutreţ.

²⁷La fel e cu fiece dulgher şi meşter care lucrează zi şi noapte, cu cei ce sapă crestături de peceţi, îndârjiţi în a găsi izvoade noi: inima aceluia e acolo, la ce face, gândul său cel treaz e să-şi isprăvească treaba.

²⁸La fel e cu fierarul de lângă nicovală, înşurubat cu gândul la fierul care-aşteaptă; aburul focului îi fleşcăieşte carnea, cuptoru’ncins îl ţine treaz în luptă, urechea lui e’n trăsnetul ciocanului, ochii, stâlpiţi pe ce-are de făcut, inima lui, să-şi isprăvească treaba, gândul său cel treaz e cum s’o desăvârşească.

²⁹La fel e cu olarul şezând la lucrul său şi roata învârtind-o cu picioarele; grija lui veşnică e doar la munca lui şi lucrul şi-l socoate bob cu bob;

³⁰cu mâna plăsmuieşte lutul şi sub picioare-i biruie cerbicea; inima lui e cum să-l netezească, iar gândul său cel treaz, să cureţe cuptorul.

³¹Toţi aceştia-şi pun nădejdea în mâinile lor şi fiecare e îndemânatic în meseria lui.

³²Fără ei, nici o cetate n’ar putea fi zidită, nimeni n’ar putea nici să se aşeze, nici să călătorească;

³³dar nici că-i vei afla în sfatul obştesc! şi nici că’n adunare vor fi oameni de vază; nici că vor şedea pe scaun de judecată, şi nici că vor pricepe ce-anume spune legea.

³⁴Nu strălucesc nici prin învăţătură, nici prin judecată, şi nu-s de găsit printre [făcătorii de] parabole. Dar ei sunt cei ce ţin temeinicia lumii, iar ruga lor e’n treaba meşteşugului.