Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 39 Bible Online

Sirah 39 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 39

¹Dar altceva-i cu cel ce-şi pune sufletul să cugete la legea Celui-Preaînalt: acela scrutează înţelepciunea tuturor celor de demult şi-şi ia răgaz să vadă profeţiile;

²păstrează spusele oamenilor de seamă şi pătrunde’n subţirimea parabolelor,

³scormoneşte înţelesul ascuns al proverbelor şi fără’ncetare se-afundă în taina zicalelor.

⁴Slujba lui e printre cei mari şi-i de găsit în faţa căpeteniilor; călătoreşte prin ţări străine, căci el printre oameni a cumpănit binele şi răul.

⁵Încă din zori şi’nalţă inima spre Domnul Care l-a făcut, se roagă’n faţa Celui-Preaînalt, gura şi-o deschide spre rugă şi pentru păcatele sale se roagă.

⁶Şi dacă Domnul, Marele, o vrea, umplut va fi cu duhul înţelegerii: atunci îşi va revărsa cuvintele propriei lui înţelepciuni şi’n rugăciune îl va lăuda pe Domnul.

⁷Sfatului şi ştiinţei sale le va da un drum şi va cugeta la ceea ce în el e taină;

⁸va arăta ceea ce el însuşi a învăţat şi se va lăuda în legea legământului Domnului.

⁹Mulţi îi vor lăuda priceperea care nicicând nu va fi dată uitării; pomenirea lui nu se va stinge, numele său viu va fi din neam în neam.

¹⁰Neamurile-i vor povesti înţelepciunea, lauda lui, în gura adunării.

¹¹Dacă trăieşte mult, lasă un nume mai slăvit decât altele o mie, iar dacă moare, aceasta-i e de-ajuns.[1]

¹²Mai am de spus şi cele ce-am gândit, căci mă simt plin ca luna când e plină.

¹³Ascultaţi-mă, voi, fiii mei cei cuvioşi, şi odrăsliţi ca trandafirul ce creşte lângă un curs de apă

¹⁴şi răspândiţi miresme ca tămâia şi înfloriţi asemeni unui crin şi’mprăştiaţi arome, şi laude cântaţi şi binecuvântaţi-L pe Domnul în toate lucrurile Lui.

¹⁵Daţi slavă numelui Său şi’ntru lauda Lui mărturisiţi-vă cântând din buze şi din harpe, şi’ntru mărturisire să rostiţi aşa:

¹⁶Lucrurile Domnului sunt, toate, foarte bune şi orice poruncă a Lui fi-va [plinită] la timp. Nu ai de ce să zici: „Ce e aceasta?”, sau: „De ce e cealaltă?”, căci toate vor fi cercetate la vremea lor.

¹⁷La porunca Lui, apa s’a oprit ca o grămadă,[2] la un cuvânt al gurii Sale au fost adunările apelor.

¹⁸La porunca Lui, s’a făcut tot ce I-a plăcut şi nimeni nu-I poate împiedica puterea de a mântui.

¹⁹Toate faptele oamenilor se află’n faţa Lui, de ochii Lui nu-i chip să poţi să scapi;

²⁰văzul Său se’ntinde din veşnicie până’n veşnicie şi’n faţa Lui nimic nu-i de mirare.

²¹Nu ai de ce să zici: „Ce e aceasta?”, sau: „De ce e cealaltă?”, căci toate-au fost făcute cu un anume scop.

²²Binecuvântarea Lui se revarsă ca un fluviu,[3] şi ca un potop adapă pământul;

²³dar tot aşa mânia le-o dă, ca parte, neamurilor, precum, tot El, apa dulce a prefăcut-o’n sărătură.

²⁴Căile Lui sunt netede pentru sfinţi, dar pentru nelegiuiţi sunt pline de piedici.

²⁵Încă de la’nceput, bunătăţile au fost făcute pentru cei buni, iar cele rele, pentru păcătoşi.

²⁶Trebuinţele de căpetenie pentru viaţa omului sunt: apa, focul, fierul, sarea, făina de grâu, mierea, laptele, sângele de strugure, untdelemnul şi îmbrăcămintea;

²⁷toate acestea sunt bunuri pentru cei cuvioşi, aşa cum pentru păcătoşi se prefac în rele.

²⁸Sunt vânturi făcute să aducă pedeapsă, în a căror urgie se dezlănţuie harapnice; în timp ce nimicesc, mânia şi-o revarsă, îmblânzind mânia Celui ce le-a făcut.

²⁹Foc, grindină, foamete şi ciumă, toate acestea au fost făcute pentru pedeapsă;

³⁰dinţi de fiară, scorpioni şi vipere şi sabie răzbunătoare ce pedepseşte necredincioşii

³¹se veselesc de poruncile Lui şi gata sunt pe pământ la vreme de nevoie şi-atunci când vine vremea nu-I ies din cuvânt.

³²Iată de ce, de la’nceput, am hotărât, am cugetat şi-am scris:

³³„Lucrurile Domnului sunt, toate, bune; pe cele de trebuinţă le dă la vremea lor.

³⁴Şi nu se poate zice: Acesta-i mai rău decât acela!, căci toate, la vremea lor, îşi vor arăta folosul.

³⁵Şi acum, cântaţi cu toată inima şi cu toată gura şi binecuvântaţi numele Domnului!