Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 4 Bible Online

Sirah 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 4

¹Fiule, pe cel sărac să nu-l lipseşti de hrană şi ochii celui sărman nu-i face să aştepte.

²Nu întrista sufletul celui flămând şi nu-l zgândări pe omul aflat la necaz.

³Inima necăjită n’o scoate din sărite, iar pe cel nevoiaş nu-l face să aştepte darul.

⁴Nu lepăda rugămintea celui necăjit, iar de la cel sărac nu-ţi întoarce faţa.

⁵De la cel lipsit nu-ţi întoarce ochii şi nu-i da nimănui prilejul să te blesteme;

⁶că dacă te blesteamă cu amărăciune’n suflet, ruga lui va fi auzită de Cel ce l-a făcut.

⁷Fă-te iubit adunării şi’n faţa omului mare înclină-ţi capul.

⁸Spre cel sărac apleacă-ţi urechea şi cu dulceaţă dă-i bineţe.

⁹Smulge-l pe cel asuprit din mâinile asupritorului şi nu fi slab de înger când judeci.[1]

¹⁰Fii ca un tată pentru orfani, iar pentru mama lor, ca un bărbat; şi vei fi ca un fiu al Celui-Preaînalt, Care te va iubi mai mult decât mama ta.

¹¹Înţelepciunea îşi creşte copiii[2] şi se îngrijeşte de cei ce o caută.

¹²Cel ce o iubeşte iubeşte viaţa şi cei ce o’ntâmpină în revărsatul zorilor se vor umple de veselie.

¹³Cel ce şi-o ţine aproape va moşteni slavă şi oriunde intră, Dumnezeu îl binecuvintează.

¹⁴Cei ce o slujesc îi slujesc Celui-Sfânt, iar cei ce o iubesc sunt iubiţi de Domnul.

¹⁵Cel ce o ascultă va judeca neamurile şi cel ce şi-o ţine aproape va locui fără grijă.

¹⁶Cel ce se încrede în ea o va avea ca moştenire, iar urmaşii săi vor avea parte de ea.

¹⁷Căci, la’nceput, merge cu el pe o cale sucită, şi-l loveşte cu frică şi spaimă şi-l ameţeşte cu asprimea purtării până ce capătă încredere în sufletul lui şi-l încearcă prin legile ei;

¹⁸apoi se îndreaptă spre el şi-l veseleşte şi-i descoperă tainele ei.

¹⁹Dar dacă el o ia razna, ea îl părăseşte şi-l dă pe seama propriei lui căderi.

²⁰Urmăreşte prilejul cel bun şi păzeşte-te de rău şi nu te vei ruşina de sufletul tău.

²¹Căci există o ruşine care aduce păcatul şi există o ruşine care e slavă şi har.[3]

²²Nu-ţi apropia pe nimeni împotriva sufletului tău şi nu te speria de propria ta cădere.

²³Nu-ţi opri cuvântul când e să faci un bine şi nu-ţi ascunde înţelepciunea în slava deşartă;[4]

²⁴căci din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi din graiurile limbii, învăţătura.

²⁵Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de neştiinţa ţa.

²⁶Nu te ruşina să-ţi mărturiseşti păcatele[5] şi nu sta împotriva curgerii râului.

²⁷Nu te înjosi în faţa omului nebun şi nu-l măguli pe cel puternic.

²⁸Pân’la moarte luptă-te pentru adevăr şi Domnul Dumnezeu Se va lupta pentru tine.

²⁹Nu fi pripit la vorbă, dar nici moale şi neglijent în lucrările tale.

³⁰În casa ta nu fi ca un leu şi nici închipuit faţă de casnicii tăi.

³¹Mâna să nu-ţi fie întinsă la luat şi strânsă la dat.