Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 42 Bible Online

Sirah 42 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 42

¹Dar de ceea ce urmează să nu te ruşinezi şi să nu-ţi dai prilejul de a păcătui:

²De legea Celui-Preaînalt şi de Legământul Său, de judecata care-i dă dreptate unui necredincios[1];

³să te socoteşti cu prietenul sau cu tovarăşul de drum, să laşi unor prieteni moştenirea ta,

⁴să ai cântar drept şi greutăţi drepte, să-ţi agoniseşti câştiguri mici sau mari,

⁵să-ţi faci un câştig din vânzarea negustorească, să-ţi pedepseşti cu asprime copiii,[2] să însângerezi coastele unei slugi rele.

⁶Cu o femeie rea, pecetea e de folos[3] şi unde sunt multe mâini, pune lucrurile sub cheie.

⁷Când dai, fă-o cu număr şi cu măsură; ceea ce dai şi ceea ce primeşti, pe toate pune-le în scris.

⁸[Nu te ruşina] să dai o lecţie[4] tâmpitului şi prostului şi bătrânului ramolit care se ia la vorbă cu tinerii. Atunci vei fi, într’adevăr, un om învăţat şi cu trecere pe lângă toţi cei vii.

⁹O fată e pentru tatăl ei o tainică pricină de nesomn,[5] căci grijile pe care ea le stârneşte, alungă somnul: tânără, poate să-i treacă vârsta, măritată, poate fi urâtă [de bărbat],

¹⁰fecioară, poate fi prihănită şi însărcinată în casa tatălui ei, pentru ca, după ce se mărită, să se arate stearpă.

¹¹Asupra unei fiice neruşinate întăreşte bine paza, ca nu cumva să te facă de râsul duşmanilor, de poveste în cetate, de îmbulzeală printre oameni, ca nu cumva să te acopere de ruşine în adunarea obştească.

¹²Pe oricine-ai avea în faţă, nu te opri la frumuseţe şi nu te aşeza în mijlocul femeilor.

¹³Că din haină iese molia şi din femeie, o răutate de femeie.

¹⁴Mai bună e răutatea unui bărbat decât bunătatea unei femei: căci femeia aduce ruşine şi ocară.

¹⁵Acum voi chema în amintire lucrurile Domnului: ce-am văzut, aceea voi povesti.[6] Prin cuvânt[7] Şi-a făcut Domnul făpturile; ce-a vrut să facă, cu binecuvântarea Lui s’a făcut.[8]

¹⁶Strălucind, soarele cuprinde totu’n privire, iar lucrarea Domnului e plină de slava Lui.

¹⁷Domnul nu i-a împuternicit pe sfinţii Săi[9] să povestească despre toate minunile Lui, cele pe care Domnul Atotţiitorul le-a aşezat temeinic, pentru ca totul să fie întărit în slava Lui.

¹⁸El sfredeleşte genunea şi inima[10], şi pătrunde’n gândurile lor de taină, de vreme ce El, Cel-Preaînalt, are întreaga cunoaştere, are’n privire semnele vremilor.[11]

¹⁹El vesteşte trecutul şi viitorul şi descoperă urmele lucrurilor ascunse;

²⁰nici un gând nu-I scapă, nici măcar un cuvânt nu-I este ascuns.

²¹El a pus în rânduială măreţiile înţelepciunii Sale, căci El e din veşnicie şi pentru veşnicie; de vreme ce la El nu-i nici adaos, nici micşorare, n’are nevoie de sfatul nimănui.

²²Cât de dorite sunt lucrurile Sale! ca o scânteie încremenită’n vedenie.

²³Toate acestea trăiesc şi rămân în veac şi’n toată împrejurarea ascultă, se supun.

²⁴Toate sunt pereche, una’n faţa celeilalte, şi nimic n’a făcut care să nu fie’ntreg;

²⁵unul e făcut pentru binele celuilalt. Cine se va sătura să-I vadă slava?