Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Sirah 6 Bible Online

Sirah 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Sirah 6

¹Căci o faimă rea lasă’n urmă ruşine şi ocară: aşa e păcătosul cu vorba’n doi peri.[1]

²Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca nu cumva să fii sfâşiat ca un taur[2];

³îţi vei mânca frunzişul, îţi vei pierde roadele şi nu vei lăsa din tine decât un lemn uscat.

⁴Patima rea îl pierde pe cel ce-o are şi-l face de râsul vrăjmaşilor lui.

⁵Vorba dulce înmulţeşte prietenii, limba plăcută sporeşte răspunsurile plăcute.

⁶Multe să-ţi fie legăturile cu oamenii, dar, ca sfetnici, unul dintr’o mie.

⁷Dacă vrei să-ţi faci un prieten, pune-l mai întâi la’ncercare şi nu te grăbi să i te destăinui;

⁸căci îţi e prieten atât cât îi este lui bine, dar la vreme de’ncercare nu-ţi va rămâne alături:

⁹prieten care-ţi devine duşman şi care dă pe faţă o ceartă spre ruşinea ta.

¹⁰Prieten îţi e ca să stea la masă cu tine, dar la vreme de’ncercare nu rămâne acolo.

¹¹Cât timp îţi merge bine va fi precum eşti tu şi cu’ndrăzneală le va vorbi slugilor,

¹²dar dacă vei cădea, ţi se va întoarce împotrivă şi-ţi va ocoli privirea.

¹³Fereşte-te de duşmani şi păzeşte-te de prieteni.

¹⁴Un prieten credincios e un sprijin puternic: cine l-a găsit, a găsit o comoară.

¹⁵Un prieten credincios e piatră nestemată: nimeni nu va şti să-i cumpănească preţul.

¹⁶Un prieten credincios e un balsam de viaţă: cei ce se tem de Domnul, aceia-l vor afla.

¹⁷Cel ce se teme de Domnul îşi veghează prietenia: cum e el, aşa-i va fi şi prietenul.[3]

¹⁸Fiule, de când eşti încă tânăr alege’nvăţătura[4] şi pân’la cărunteţe vei afla înţelepciune.

¹⁹Lucreaz-o ca un plugar, ca un semănător, şi aşteaptă-i roadele bune, căci pentru o vreme te vei trudi ca s’o lucrezi, dar în curând îi vei mânca roadele.

²⁰Neplăcută le este celor neînvăţaţi, iar cel nepriceput nu-i va rămâne alături;

²¹îl va apăsa ca o piatră de’ncercare, iar el nu va întârzia s’o arunce.

²²Căci înţelepciunea e vrednică de numele ei: nu e la’ndemâna gloatei.

²³Ascultă, fiule, primeşte-mi gândirea şi nu-mi lepăda sfatul:

²⁴Pune-ţi picioarele în obezile ei şi grumazul în lanţul ei!

²⁵Încovoaie-ţi umărul şi du-o în cârcă, iar legăturile ei să nu te mâhnească.

²⁶Apropie-te de ea cu toată inima, din toate puterile urmează-i căile.

²⁷Mergi pe urma ei şi caut-o: ea ţi se va face cunoscută; dac’ai aflat-o, să n’o mai laşi!

²⁸Că’ntru sfârşit vei afla în ea odihnă şi ţi se va preface’n bucurie.

²⁹Obezile ei îţi vor fi apărare puternică, lanţurile ei, podoabă de preţ,

³⁰jugul ei, o găteală de aur[5], legăturile ei, panglici de iachint.

³¹Ca pe un vestmânt de slavă o vei îmbrăca şi ca pe o cunună a bucuriei o vei purta.

³²Fiule, dacă vei vrea, vei învăţa, şi dacă-ţi vei pune mintea la lucru, iscusit vei fi.

³³Dacă-ţi place să asculţi, vei învăţa. şi dacă-ţi vei apleca urechea, vei fi înţelept.

³⁴Stai în adunarea celor bătrâni şi dacă vezi un înţelept, lipeşte-te de el.

³⁵Ascultă cu voioşie orice grai dumnezeiesc, proverbele subţiri să nu cumva să-ţi scape.

³⁶Dacă vezi un om cu judecată, repede-te la el şi fă-ţi paşii să-i tocească pragul uşii.

³⁷Cugetă la poruncile Domnului, gândeşte-te fără’ncetare la rânduielile Lui; El îţi va întări inima şi-ţi va da înţelepciunea pe care ţi-o doreşti.