Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 2 Bible Online

Isaia 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 2

¹Cuvântul care s’a făcut către Isaia, fiul lui Amos, despre Iudeea şi despre Ierusalim.

²Că’n zilele de pe urmă fi-va muntele Domnului – cu casa lui Dumnezeu – la vedere pe culmea munţilor şi se va înălţa deasupra colinelor şi toate neamurile vor veni la el.

³Şi multe neamuri vor merge şi vor zice: Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob!; El ne va spune nouă calea Sa; iar noi vom merge pe ea, că din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului.

⁴Şi El va face judecată între neamuri, şi multe popoare va mustra. Iar ele-şi vor preface săbiile în fiare de plug şi lăncile în seceri; un neam nu va ridica sabie împotriva altui neam şi ele nu vor mai învăţa să se războiască.[1]

⁵Şi acum, tu, casă a lui Iacob[2]: Veniţi, şi să umblăm în lumina Domnului!

⁶Căci El Şi-a lepădat poporul, casa lui Iacob, pentru că ţara lor e plină de vrăji cum era altădată, ca şi aceea a celor de alt neam[3], şi mulţi copii străini li s-au născut.[4]

⁷Căci ţara lor s’a umplut de argint şi de aur şi nenumărate erau vistieriile lor; şi ţara li s’a umplut de cai, iar carele lor sunt fără număr.

⁸Şi s’a umplut pământul de urâciuni: – chiar lucrul mâinilor lor – şi s-au închinat celor făcute de degetele lor.

⁹Şi omul s’a încovoiat şi bărbatul a fost umilit: pe asta nu le-o voi ierta.[5]

¹⁰Şi acum, intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pământ, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul[6].

¹¹Că privirea Domnului e înaltă, dar omul e umil; dar trufia omului va fi umilită şi numai Domnul Se va înălţa în ziua aceea.

¹²Că ziua Domnului Atotţiitorului va fi mai presus de cel mândru şi de cel semeţ şi mai presus de cel înalt şi de cel trufaş, iar ei vor fi umiliţi;

¹³şi mai presus de tot cedrul Libanului, de cel ce este înalt şi de cel ce este trufaş, şi mai presus de tot stejarul Vasanului

¹⁴şi mai presus de tot muntele înalt şi mai presus de tot dealul înalt

¹⁵şi mai presus de orice turn înalt şi mai presus de tot zidul înalt

¹⁶şi mai presus de orice corabie de pe mare şi mai presus de toată priveliştea navelor frumoase.

¹⁷Şi tot omul va fi umilit şi trufia oamenilor va cădea la pământ, şi numai Domnul în ziua aceea Se va înălţa.

¹⁸Şi ei îşi vor ascunde toţi [idolii] făcuţi de mâna lor,

¹⁹vârându-i în peşteri şi’n crăpăturile stâncilor şi’n vizuinile pământului, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul.

²⁰Căci în ziua aceea va lepăda omul urâciunile lui de aur şi argint, pe care şi le-a făcut să se închine la zădărnicii şi lilieci,[7]

²¹atunci când va intra în vizuinile de piatră seacă şi’n crăpăturile stâncilor, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul.

²²Lăsaţi-vă deci de un astfel de om care nu-i altceva decât o suflare în nări. Ce preţ poate fi în el?[8]