Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 26 Bible Online

Isaia 26 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 26

¹În ziua aceea vor cânta cântarea aceasta în ţara Iudeii: – Iată o cetate tare, şi El va face ca zidul şi meterezele ei să fie mântuirea noastră.

²Deschideţi porţile să intre poporul care păzeşte dreptatea şi păzeşte adevărul,

³cel ce apără adevărul şi păzeşte pacea; că în Tine, Doamne,

⁴în Tine am nădăjduit de-a pururi, în Tine, Dumnezeul Cel mare, Cel veşnic,

⁵Cel ce i-ai smerit, coborându-i, pe cei ce locuiesc întru cele înalte; Tu vei dărâma cetăţi puternice, pân’la pământ le vei prăbuşi;

⁶şi vor călca pe ele picioarele celor blânzi şi paşii celor smeriţi.

⁷Calea binecredincioşilor netedă s’a făcut, gata e calea binecredincioşilor.

⁸Căci calea Domnului judecată este; întru numele Tău am nădăjduit şi’ntru amintirea Ta

⁹din dorul sufletului nostru.[1] Spre Tine, Dumnezeule, de noapte caută sufletul meu, căci lumină pe pământ sunt poruncile Tale; învăţaţi-vă dreptatea, voi, cei ce locuiţi pământul!

¹⁰Căci necredinciosul e părăsit; nimeni care nu va învăţa ce e dreptatea pe pământ nu va putea săvârşi adevărul. Ducă-se de aici necredinciosul, ca să nu vadă slava Domnului![2]

¹¹Doamne, înalt este braţul Tău, ei însă n’au ştiut-o; dar când o vor cunoaşte se vor ruşina; poporul neştiutor va fi cuprins de râvnă,[3] iar acum focul îi va mistui pe cei potrivnici.

¹²Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne pace, că pe toate ni le-ai dat.

¹³Doamne, Dumnezeul nostru, fă-ţi din noi agoniseala Ta![4] Doamne, în afară de Tine pe un altul nu-l ştim, numele Tău îl numim.

¹⁴Dar morţii viaţă nu vor vedea şi nici doctorii în nici un chip nu-i vor învia; de aceea mânie ai adus asupră-le şi i-ai nimicit şi pe toţi bărbaţii lor i-ai luat de la ei;

¹⁵adu, Doamne, mai multe rele asupră-le, adu mai multe rele asupra slăviţilor pământului![5]

¹⁶Doamne, în necaz ne-am adus aminte de Tine, în mic necaz certarea Ta ne-a fost.

¹⁷Ca o femeie’n chinuri când e să nască şi strigă’ntru durerea ei, aşa I-am fost noi Celui iubit al Tău[6].

¹⁸De frica Ta, Doamne, noi am zămislit şi ne-am chinuit şi suflul mântuirii Tale l-am născut, pe care noi pe pământ l-am săvârşit; noi nu vom cădea, dar vor cădea toţi cei ce locuiesc pământul.

¹⁹Morţii vor învia, cei din morminte se vor scula şi cei ce sunt în pământ se vor veseli; că roua de la Tine le este vindecare,[7] dar pământul necredincioşilor va pieri.

²⁰Mergi, poporul Meu, intră’n cămările tale, închide-ţi uşa, ascunde-te puţin, cât de cât, până ce mânia Domnului va fi trecut.[8]

²¹Că, iată, din locaşul Său cel sfânt va aduce Domnul mânie peste locuitorii pământului; la rândul său, pământul îşi va da pe faţă sângele şi nu-i va mai ascunde pe cei ucişi.[9]