Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 30 Bible Online

Isaia 30 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 30

¹Vai de fiii răzvrătiţi, zice Domnul; voi aţi făcut sfat, dar nu prin Mine; şi înţelegere[1] aţi făcut, dar nu prin Duhul Meu, ca să adăugaţi păcate peste păcate;

²da, cei ce pornesc să coboare în Egipt fără să Mă fi întrebat pe Mine, ca să capete ajutor de la Faraon şi să fie ocrotiţi de Egipteni.

³Căci ocrotirea lui Faraon vă va fi vouă spre ruşine, iar celor ce-şi pun nădejdea în Egipt le va fi spre ocară.

⁴Că sunt în Hanes[2] nişte principi, răi vestitori.

⁵Zadarnic se vor strădui ei să-şi apropie poporul, că aceasta nu le va fi de nici un ajutor, ci spre ruşine şi ocară.

⁶Vedenia fiarelor cu patru picioare în Pustiu. În necaz şi’n strâmtorare, acolo unde sunt leul şi puiul de leu, de unde vin şi aspide şi pui de aspidă zburătoare, acolo vor fi cei ce-şi poartă averea pe asini şi pe cămile către un neam care nu le va fi de nici un folos, ci spre ruşine şi ocară.[3]

⁷Zadarnic vă vor ajuta Egiptenii, fără nici un folos; spuneţi-le: „Mângâierea aceasta a voastră e zadarnică”.

⁸Acum aşază-te şi scrie aceste cuvinte pe o tăbliţă şi într’o carte; căci lucrurile acestea vor fi pentru multe şi îndelungate zile, şi chiar pentru vecie.

⁹Căci poporul e neascultător: copii neadevăraţi, care nu vor să audă legea lui Dumnezeu;

¹⁰cei ce le spun profeţilor: „Nu ne vestiţi nouă!”, iar celor ce văd vedenii: „Nu ni le spuneţi nouă, ci spuneţi-ne şi vestiţi-ne o altă rătăcire

¹¹şi întoarceţi-ne din calea aceasta; scutiţi-ne de această cărare şi scutiţi-ne de Sfântul lui Israel[4]!”

¹²Drept urmare, acestea zice Domnul, Sfântul lui Israel: – Pentru că n’aţi vrut să ascultaţi de cuvintele acestea, ci v’aţi încrezut în minciună, şi pentru că aţi cârtit şi v’aţi rezemat pe un astfel de cuvânt,

¹³iată de ce păcatul acesta o să vă fie ca un zid care năprasnic se năruie atunci când o cetate tare a fost luată, a cărei cădere e ca şi cum a fost.

¹⁴Iar căderea ei va fi ca sfărâmarea unui vas de lut, ca fărâmiţele rămase dintr’o ulcică, aşa ca printre ele să nu găseşti un ciob în care să aduci foc sau cu care să iei puţină apă.

¹⁵Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel: – Când te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mântui; şi vei cunoaşte unde ai fost atunci când îţi puneai nădejdea în cele zadarnice. Atunci deşartă vi s’a făcut tăria, dar n’aţi vrut să luaţi seama,

¹⁶ci aţi zis: „Vom fugi pe cai!”, şi iată că veţi fugi; şi aţi zis: „Pe cai iuţi vom încăleca!”, şi iată că iuţi vor fi cei ce vă vor goni.

¹⁷O mie vor fugi de glasul unuia, iar de glasul a cinci vor fugi o mulţime, până ce veţi rămâne ca un catarg pe un vârf de munte şi ca un steag pe un vârf de deal.[5]

¹⁸Şi iarăşi va aştepta Dumnezeu, ca să Se îndure de voi, şi de aceea Se va înălţa, pentru ca să aibă milă de voi; fiindcă Domnul Dumnezeul vostru e judecător: unde v’aţi lăsat mărirea? Fericiţi sunt toţi cei ce rămân întru El!

¹⁹Că popor sfânt va locui în Sion. Şi’n vreme ce Sionul plângea amarnic: „Miluieşte-mă!”, El te va milui, iar când El a văzut glasul strigătului tău, atunci te-a ascultat.[6]

²⁰Şi cu toate că Domnul vă va da pâinea necazului şi apă zgârcită, cei ce te fac să rătăceşti nu se vor mai apropia de tine, pentru că ochii tăi îi vor vedea pe cei ce te fac să rătăceşti

²¹şi urechile tale vor auzi cuvintele celor ce te-au îndemnat la rătăcire, ale celor ce zic: „Aceasta e calea, pe ea să mergem, fie la dreapta, fie la stânga…”.

²²Iar tu vei ridica idolii suflaţi cu argint şi suflaţi cu aur şi-i vei zdrobi făcându-i pulbere şi-i vei arunca aşa cum se aruncă apa unei femei la scurgere şi ca pe o scârnăvie îi vei lepăda.

²³Atunci ploaie va fi pentru sămânţa câmpului tău, iar pâinea ca rod al pământului tău va fi multă şi hrănitoare, iar vitele tale în ziua aceea vor paşte în loc mănos şi întins.

²⁴Taurii voştri şi boii care vă lucrează pământul vor mânca paie amestecate cu orz vânturat.

²⁵Şi pe tot muntele înalt şi pe tot dealul semeţ va curge apă în ziua aceea când mulţi vor pieri şi când turnuri vor cădea.

²⁶Şi va fi lumina lunii ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare în ziua aceea când Domnul va tămădui scrântitura poporului Său şi când durerea rănii tale o va vindeca.

²⁷Iată, numele Domnului vine după multă vreme:[7] arzătoare mânie; rostirea buzelor Sale e plină de slavă: rostire plină de mânie, iar aprinderea mâniei Sale va mistui ca focul.

²⁸Şi suflarea Lui, ca apa prăvălindu-se’ntr’o vale, pân’ la grumaz va ajunge şi se va împărţi ca să tulbure neamurile pentru zadarnica lor rătăcire; rătăcirea însăşi le va urmări şi le va prinde din urmă.

²⁹Oare’ntotdeauna trebuie să vă veseliţi şi fără’ncetare să intraţi în sfintele Mele locaşuri precum fac aceia care se ţin de praznice? Oare, asemenea celor ce o duc într’o veselie, cu fluier trebuie să mergeţi voi în muntele Domnului, la Dumnezeul lui Israel?

³⁰Şi Domnul Îşi va face auzită slava glasului Său şi mânia braţului Său, privelişte să facă din mânie şi din urgie şi din flacără mistuitoare; şi groaznic va fulgera, iar mânia Sa fi-va ca apa şi ca grindina ce bate cu putere.

³¹Că prin glasul Domnului fi-vor Asirienii bătuţi, prin chiar lovirea cu care El îi va lovi.

³²Şi din toate părţile se va întâmpla că aceia de la care avea nădejde de ajutor, aceia în care se încredea, aceia vor purta, în schimb, război împotriva lui cu tobe şi alăute.

³³Căci tu vei fi cerut mai înainte de a-ţi fi venit vremea; oare şi ţie ţi s’a pregătit să domneşti? Domnul ţi-a pregătit un şanţ adânc, copaci îngrămădiţi, foc şi lemne din belşug; mânia Domnului va fi ca un şanţ aprins cu pucioasă.