Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 32 Bible Online

Isaia 32 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 32

¹Că, iată, un Rege drept va domni şi mai-marii cu judecată vor cârmui.[1]

²Şi va fi că omul îşi va ascunde cuvintele[2], şi el ascuns va fi ca de apa ce curge, iar în Sion se va arăta ca un râu curgător, slăvit în pământ însetat.

³Şi ei nu-şi vor mai pune nădejdea în oameni, ci urechile şi le vor apleca să audă.

⁴Şi inima celor slabi va lua seama să audă, iar limbile gângave vor învăţa curând să vorbească pace.

⁵Şi ei nicicum nu-i vor mai spune unui nebun să domnească, iar servii Tăi nicicum nu vor mai zice: „Taci!”

⁶Căci nebunul vorbe nebune va grăi, iar inima sa va cugeta deşertăciuni, ca să facă fapte nelegiuite şi să grăiască rătăciri împotriva Domnului, ca să risipească suflete flămânde, iar sufletele însetate să le facă a fi goale.

⁷Că sfatul celor răi fărădelege va plănui, pe cei umili să-i piardă cu vorbe nedrepte, iar pricina umiliţilor s’o destrame la judecată.

⁸Dar binecredincioşii măsuri înţelepte au plănuit, iar sfatul acesta va rămâne.

⁹Sculaţi-vă, voi, femei bogate, şi auziţi glasul Meu; voi, fiice încrezătoare[3], luaţi aminte la cuvintele Mele!

¹⁰Aduceţi-vă aminte de zilele unui an petrecut în durere, dar cu nădejde; culesului i s-a pus capăt, semănatul a încetat şi nicicum nu va mai veni[4].

¹¹Voi, cele ce n’aveţi grijă, uimiţi-vă şi întristaţi-vă; dezbrăcaţi-vă, despuiaţi-vă, cu sac încingeţi-vă coapsele

¹²şi bateţi-vă pieptul de dorul ţarinei şi al rodului viţei.

¹³Pământul poporului Meu: spin şi buruiană va ieşi din el, iar veselia alungată va fi din orice casă.

¹⁴Cetatea bogată: casele sunt părăsite; părăsi-vor bogăţia cetăţii şi casele bineplăcute; satele vor fi pe’ntotdeauna peşteri, veselie asinilor sălbatici şi păşune păstorilor;

¹⁵aceasta, până când veni-va din înălţime Duhul peste voi[5] şi Carmelul va fi pustiu şi ca o pădure se va socoti Carmelul[6].

¹⁶Atunci judecata se va sălăşlui în pustie şi dreptatea în Carmel va locui.

¹⁷Şi faptele dreptăţii vor fi pace, iar dreptatea va înstăpâni odihnă şi încrederea pe veci va dăinui

¹⁸Şi poporul Său va locui o cetate a păcii şi va locui cu încredere, şi cu bogăţie se vor odihni.

¹⁹Grindină de va cădea, peste voi nu va veni; iar cei ce locuiesc în păduri vor fi tot atât de fără grijă ca şi cei din câmpie.

²⁰Fericiţi cei ce seamănă tot pe lângă apă, pe unde calcă boul şi asinul[7].