Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 36 Bible Online

Isaia 36 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 36

¹Şi a fost că în cel de al paisprezecelea an al domniei lui Iezechia s’a ridicat Senaherib, regele Asirienilor, împotriva puternicelor cetăţi ale Iudeii şi le-a luat.

²Iar regele Asirienilor l-a trimis pe Rabşache cu oaste multă din Lachiş la Ierusalim spre regele Iezechia; şi acesta şi-a pus tabăra lângă scocul lacului de sus, pe drumul către ţarina nălbitorului.

³Şi i-au ieşit înainte Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf.

⁴Şi le-a zis Rabşache: „Spuneţi-i lui Iezechia: Acestea zice regele cel mare, regele Asirienilor: Pe ce te bizui tu?

⁵Crezi cumva că un război se duce cu sfatul sau cu vorbele buzelor? Aşadar, pe ce te bizui tu de nu asculţi de mine?

⁶Iată, ţi-ai pus nădejdea în Egipt, în acest toiag de trestie frântă care, de se va rezema cineva în el, îi va intra prin mână şi i-o va găuri; aşa e Faraon, regele Egiptului, şi cei ce se încred în el.

⁷Iar dacă ziceţi: – Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!, oare nu El e Acela căruia Iezechia I-a oprit închinarea pe locurile Lui cele înalte şi jertfele de pe altarele Lui, zicând către Iuda şi Ierusalim: Numai în faţa acestui jertfelnic vă veţi închina!?

⁸Acum, faceţi legământ cu domnul meu, regele Asirienilor, şi vă voi da două mii de cai, dacă voi veţi fi în stare să urcaţi pe ei tot atâţia călăreţi.

⁹Şi cum veţi putea voi să faceţi faţă chiar unui singur satrap[1]? Cei ce-şi pun nădejdea în Egipteni pentru cai şi călăreţi sunt servii noştri.

¹⁰Şi acum: Credeţi că fără Domnul ne-am ridicat noi împotriva acestei ţări să ne luptăm cu ea? Domnul este Cel ce mi-a zis: – Mergi împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!”

¹¹Atunci Eliachim şi Şebna şi Ioah i-au zis: „Vorbeşte-le servilor tăi în limba siriană[2], căci noi o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba ebraică; o faci oare ca să vorbeşti pentru auzul oamenilor de pe zid?”.

¹²Iar Rabşache le-a zis: „Credeţi cumva că la stăpânul vostru sau la voi m’a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? nu m’a trimis oare la oamenii care stau pe zid, pentru ca ei împreună cu voi să-şi mănânce scârna şi să-şi bea udul?”

¹³Şi a stat Rabşache în picioare şi a strigat cu glas mare în limba ebraică, zicând: „Ascultaţi cuvintele regelui celui mare, regele Asirienilor:

¹⁴Acestea zice regele: Să nu vă amăgească Iezechia cu vorbe; el nu va fi în stare să vă scape.

¹⁵Şi să nu vă spună Iezechia că Dumnezeu vă va scăpa şi că această cetate nu se va da nicicum în mâna regelui Asirienilor.

¹⁶Nu vă plecaţi urechea la Iezechia! Acestea zice regele Asirienilor: Dacă vreţi să fiţi fericiţi, veniţi la mine; şi voi veţi mânca fiecare din via sa şi din smochinii săi şi veţi bea apă din propriile voastre fântâni

¹⁷până când vin eu şi vă voi strămuta într’o ţară care-i asemenea ţării voastre, o ţară de grâu şi de vin, de pâine şi de vii.

¹⁸Să nu vă amăgească Iezechia, zicând: Dumnezeu vă va scăpa!… A putut oare vreunul din dumnezeii neamurilor să-şi scape ţara din mâna regelui Asirienilor?

¹⁹Unde e dumnezeul Hamatului sau al Arpadului? unde e dumnezeul Sevarfaimului? fost-au ei în stare să scape Samaria din mâna mea?

²⁰Care din dumnezeii tuturor acestor neamuri şi-a scăpat ţara din mâna mea? Cum oare va scăpa Dumnezeu Ierusalimul din mâna mea?”.

²¹Iar ei au tăcut şi nimeni nu i-a răspuns nici măcar o vorbă, fiindcă regele poruncise ca nimeni să nu răspundă.

²²Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, şi Şebna, grămăticul oastei, şi Ioah, cronicarul, fiul lui Asaf, au venit la Iezechia, avându-şi hainele sfâşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.