Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 41 Bible Online

Isaia 41 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 41

¹Înnoiţi-vă[1] pentru Mine, voi, insulelor[2], că principii puterea şi-o vor primeni; apropie-se şi’mpreună să grăiască!, atunci judecată[3] vor rosti.

²Cine din Răsărituri a stârnit dreptate şi la picioarele Lui a chemat-o aşa ca ea să poată umbla?[4] cine-o va pune’n faţa neamurilor şi regi va înspăimânta şi săbiile lor le va da de pământ şi arcurile lor le va azvârli ca pe nişte vreascuri?

³Şi El le va urmări; în pace vor trece căile picioarelor Lui.

⁴Pe toate acestea, cine le-a lucrat şi le-a făcut? El a chemat-o, Cel ce dintru’nceputul neamurilor o cheamă: Eu, Dumnezeu, Cel-Dintâi şi celor viitoare: EU SUNT[5].

⁵Văzut-au neamurile şi s’au temut, marginile pământului s’au tulburat şi s’au apropiat şi împreună au venit,

⁶fiecare judecând să-şi ajute vecinul şi fratele. Şi cineva va zice:

⁷Meşterul s’a întărit, ca şi fierarul ce bate cu ciocanul şi care va spune cândva: „E lucru bine încheiat; l-au strâns în cuie, le vor bate bine şi ele nu se vor clinti…”.

⁸Dar, tu, Israele, tu eşti Iacob, servul Meu pe care Eu l-am ales, seminţia lui Avraam pe care am iubit-o,

⁹pe care de la marginile pământului am luat-o şi de pe ale cărei înălţimi te-am chemat şi ţi-am zis: – Sluga Mea eşti tu, pe tine te-am ales şi nu te-am părăsit.

¹⁰Nu-ţi fie teamă, că Eu cu tine sunt; nu te rătăci, că Eu sunt Dumnezeul tău Cel ce te-am întărit şi te-am ajutat şi cu dreptatea dreptei Mele te-am întemeiat.

¹¹Iată, toţi vrăjmaşii tăi vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi, că vor fi ca şi cum n’ar fi şi toţi potrivnicii tăi vor pieri;

¹²îi vei căuta şi oameni care să te batjocorească nu vei afla, că vor fi ca şi cum n’ar fi; cei ce se războiau cu tine nu vor fi.

¹³Căci Eu sunt Dumnezeul tău, Cel ce dreapta ta o ţin, Cel ce-ţi spune:

¹⁴Nu te teme, Iacobe, tu, Israele cel mic la număr!; Eu te-am ajutat! zice Dumnezeul tău, El, Cel ce te mântuieşte, Sfântul lui Israel.

¹⁵Iată, te-am făcut ca un ferăstrău ce treieră prin roţile carelor de luptă[6]: munţi vei treiera, dealuri vei mărunţi şi le vei face ca ţărâna

¹⁶şi le vei vântura şi vântul le va duce şi spulberul le va risipi; iar tu te vei veseli întru sfinţii lui Israel.

¹⁷Şi se vor bucura săracii şi nevoiaşii, că dacă vor căta apă şi nu va fi şi dacă limba li s’a uscat de sete, Eu, Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Eu îi voi auzi şi nu-i voi părăsi;

¹⁸ci râuri voi deschide din munţi şi fântâni în mijlocul câmpiilor şi pustiul îl voi preface’n bălţi de apă şi pământul cel însetat în izvoare de ape.

¹⁹În pământ uscat voi sădi cedru şi merişor şi mirt şi chiparos şi plop alb,

²⁰pentru ca ei să vadă şi să cunoască şi să-şi dea seama şi împreună să’nţeleagă că mâna Domnului le-a făcut pe toate acestea şi că Sfântul lui Israel le-a dat la iveală.

²¹Judecata voastră[7] se apropie, zice Domnul Dumnezeu; sfaturile voastre s’au apropiat, zice Împăratul lui Iacob.

²²Apropie-se şi să vă spună ceea ce va să fie; sau spuneţi-ne pe cele ce-au fost înainte, iar noi cu luare-aminte vom cunoaşte pe cele ce-au fost şi pe cele ce vor fi;

²³spuneţi-ne, vestiţi-ne cele ce vor fi la urmă, şi vom cunoaşte că voi sunteţi dumnezei; faceţi bine şi faceţi rău, iar noi ne vom minuna şi totodată vom vedea

²⁴de unde sunteţi voi şi de unde-s lucrările voastre: alesu-v’au pe voi urâciune din pământ.

²⁵Dar Eu l-am ridicat pe cel ce vine din Miazănoapte şi pe cel ce vine din Soare-Răsare;[8] ei cu numele Meu vor fi chemaţi; să vină voievozii şi precum lutul olarului şi ca olarul ce calcă lutul, aşa veţi fi călcaţi în picioare.

²⁶Căci cine le va spune pe cele ce-au fost dintru’nceput, ca să le cunoaştem şi pe cele viitoare şi să zicem că sunt adevărate? nu e nimeni care să spună dinainte şi nici cineva care să vă audă cuvintele.

²⁷Eu stăpânire îi voi da Sionului şi Ierusalimul îl voi alina pe cale.

²⁸Că dintre neamuri, iată, nimeni nu este, iar dintre idolii lor nici unul nu este care să spună ceva; şi dacă-i voi întreba: „De unde sunteţi voi?” nu-mi vor putea răspunde.

²⁹Căci aceştia sunt „făcătorii” voştri şi ei sunt cei ce vă fac să rătăciţi în deşert.