Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 42 Bible Online

Isaia 42 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 42

¹Iacob este servul Meu: Eu îl voi sprijini; Israel este alesul Meu: sufletul Meu l-a primit.[1] Duhul Meu L-am pus peste El,[2] El va face judecată[3] neamurilor.

²Nu va striga, nici glasul Şi-l va ridica, nici se va auzi glasul Său în afară.

³Trestie frântă nu va zdrobi şi feştilă fumegândă nu va stinge, ci întru adevăr va face judecată.

⁴Va străluci şi nu Se va frânge până ce va pune judecată pe pământ şi’ntru numele Său vor nădăjdui[4] neamurile.

⁵Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi i-a dat aşezare, Cel ce a întărit pământul şi tot ce e pe el şi poporului de pe el îi dă suflare şi duh celor ce umblă pe el:

⁶Eu, Domnul Dumnezeu, Eu Te-am chemat întru dreptate şi de mână Te voi ţine şi Te voi întări; unui neam Te-am dat spre legământ şi neamurilor spre luminare[5],

⁷ca să deschizi ochii orbilor, să-i scoţi din legături pe cei legaţi şi din adâncul temniţei pe cei ce stau în întuneric.

⁸Eu sunt Domnul Dumnezeu: acesta-Mi este numele; slava Mea nu i-o voi trece altuia, nici laudele Mele chipurilor cioplite.

⁹Iată, cele dintru’nceput au venit, precum şi cele noi pe care Eu le vestesc; mai înainte de a fi fost spuse, ele vi s’au arătat.

¹⁰Cântaţi-I Domnului cântare nouă, voi, cei ce sunteţi stăpânia Lui[6]; din marginile pământului măriţi-I numele, voi, cei ce coborâţi la mare şi navigaţi pe ea, voi, insule, şi cei ce locuiţi în ele.

¹¹Veseleşte-te, pustie, şi satele din tine, colibele şi cei ce locuiesc în Chedar[7]; veseli-se-vor cei ce locuiesc în stâncă şi din coama munţilor vor striga.

¹²Ei îi vor da slavă lui Dumnezeu, laudele Lui în insule le vor vesti.

¹³Domnul Dumnezeul puterilor va ieşi şi războiul îl va sfărâma; râvna o va stârni şi cu tărie va striga’mpotriva vrăjmaşilor Săi.

¹⁴Dintotdeauna[8] am tăcut; oare şi de-acum înainte voi tăcea şi voi răbda? Am îndurat ca o femeie ce naşte; acum dintr’o dată voi smulge şi voi usca.

¹⁵Munţi şi dealuri voi pustii, iarba lor o voi usca; râurile le voi face insule şi bălţile le voi seca.

¹⁶Şi voi aduce orbii pe o cale pe care n’o ştiau şi-i voi face să umble pe cărări pe care nu le-au cunoscut; întunericul lor îl voi face lumină şi pe cele colţuroase le voi face netede. Acestea-s lucrurile pe care le voi face şi pe ei nu-i voi părăsi.

¹⁷Dar ei s’au întors înapoi; ruşine vouă, celor ce nădăjduiţi în chipuri cioplite, celor ce le ziceţi chipurilor turnate: „Voi sunteţi dumnezeii noştri!”

¹⁸Auziţi, voi, surzilor, iar voi, orbilor, priviţi ca să vedeţi!

¹⁹Şi cine este orb, dacă nu ei, slugile Mele? şi cine este surd, dacă nu cei care-i stăpânesc? Cine e orb precum acel ce s’a despărţit?[9] Da, ei, slugile lui Dumnezeu, ei s’au orbit.

²⁰Adesea aţi văzut şi n’aţi băgat de seamă; urechile vi s’au deschis şi n’aţi auzit.

²¹Domnul Dumnezeu a vrut ca El să fie drept şi lauda să Şi-o mărească.

²²Şi am privit, şi iată: Poporul era prădat şi jefuit, că peste tot se află un laţ în cămări ascunse, şi tot aşa în case, acolo unde i-au ascuns; pradă au devenit şi nimeni nu era care să smulgă prada şi nimeni care să zică: „Întoarce ce-ai luat!”

²³Cine’ntre voi este cel ce va primi acestea în auzul său? Ascultaţi la cele ce’n viitor se vor petrece!

²⁴Cine l-a dat pe Iacob spre jefuire şi pe Israel în mâna celor ce-l pradă? Oare nu Dumnezeu, împotriva Căruia ei au păcătuit şi în căile Căruia n’au umblat şi de a Cărui lege n’au vrut să asculte?

²⁵Aşa că El a adus asupră-le iuţimea mâniei Sale; şi i-a răzbit războiul şi cei ce’mprejur cu foc îi ardeau; dar nici unul din ei n’a ştiut-o şi nici n’au pus-o la inimă.[10]