Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 44 Bible Online

Isaia 44 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 44

¹Dar acum ascultă, Iacobe, tu, servul Meu, şi tu, Israele, pe care Eu te-am ales!

²Aşa zice Domnul Dumnezeu Cel ce te-a făcut, El, Cel ce din pântece te-a urzit: – Tu încă vei avea ajutor; nu te teme, tu, Iacobe, servul Meu, şi tu, iubite Israel, pe care Eu te-am ales.

³Că Eu le voi da apă celor ce însetaţi umblă’n ţinut fără apă; Duhul Meu Îl voi pune peste urmaşii tăi şi binecuvântările Mele peste copiii tăi

⁴şi vor răsări ca iarba’ntre pâraie şi ca sălciile pe margini de apă curgătoare.

⁵Unul va zice: „Eu sunt al lui Dumnezeu!”, şi un altul se va chema pe sine cu numele lui Iacob, iar un altul cu mâna lui va scrie: „Eu sunt al lui Dumnezeu” şi se va chema pe sine cu numele lui Israel[1].

⁶Aşa zice Dumnezeu, Împăratul lui Israel, şi Domnul Atotţiitorul, Cel ce l-a izbăvit: „Eu sunt Cel-Dintâi şi Eu sunt de azi înainte; în afară de Mine nu este Dumnezeu.[2]

⁷Cine este cum sunt Eu?: Să stea şi să cheme şi să spună şi să Mi se pregătească din vremea când Eu am făcut om pe vecie, iar pe cele ce vor fi să vi le spună mai înainte ca ele să fi fost.

⁸Nu vă ascundeţi şi nici n’o luaţi razna! Oare nu de la’nceput aţi auzit şi nu de-atunci v’am spus Eu vouă? Voi sunteţi martori dacă’n afară de Mine mai e un Dumnezeu”.

⁹Dar făcătorii de idoli n’au auzit atunci[3] iar cioplitorii de chipuri, ei toţi, zadarnic lucrează făcând din dorinţele lor nişte chipuri care nu le sunt de nici un folos; dimpotrivă, ruşina-se-vor

¹⁰cei ce alcătuiesc un dumnezeu şi toţi cei care cioplesc lucruri de doi bani,

¹¹iar cei făcuţi de ei, iată că toţi se veştejesc; adune-se toţi surzii de printre oameni şi să stea laolaltă şi laolaltă să fie ruşinaţi şi înfruntaţi!

¹²Că meşterul îşi ascute fierul, croieşte [idolul] cu barda, cu sfredelul îl găureşte şi cu tăria braţului său îl alcătuieşte; va flămânzi şi va slăbi şi apă nu va bea.

¹³După ce meşterul a ales lemnul, îl măsoară şi-l înseamnă cu dreptarul, îi face muchii, unghiuri, îl potriveşte din clei şi-l face ca pe un chip de om şi ca pe o frumuseţe de om, să şi-l aşeze în casă.

¹⁴El taie lemnul din pădurea pe care Domnul a sădit-o – chiar un pin – şi pe care ploaia a făcut-o să crească

¹⁵spre a le da oamenilor lemne de foc; şi, luând o parte din ea, el se încălzeşte… Da, a luat o parte din lemn şi cu el coace pâine, iar din ce rămâne îşi face dumnezei cărora li se închină.

¹⁶Jumătate o arde să se’ncălzească, iar cu jumătate coace pâine pe cărbuni; şi după ce a fript pe ea carne şi mănâncă şi se satură, şi după ce s’a şi încălzit, zice: „Mă simt bine, că mă’ncălzii şi văzui foc…”.

¹⁷Iar din ce-a rămas îşi face un dumnezeu cioplit şi i se închină şi se roagă, zicând: „Mântuieşte-mă, că tu eşti dumnezeul meu!…”.

¹⁸Ei n’au nici o înţelegere ca să şi priceapă, fiindcă orbeşte s’au întunecat aşa ca ei cu ochii să nu vadă şi cu inima să nu priceapă.

¹⁹Nici unul nu s’a plecat cu mintea şi nici n’a priceput cu înţelegerea că jumătate l-a ars în foc şi a copt pâine pe cărbunii lui, că a fript carne şi a mâncat şi că din ce-a rămas a făcut o urâciune căreia ei i se închină.

²⁰Cunoaşteţi dar că inima lor nu-i decât cenuşă, că se înşală şi că nimeni nu e’n stare să-şi mântuiască sufletul. Vedeţi, voi nu veţi zice: „E o minciună’n mâna mea cea dreaptă”.

²¹Adu-ţi aminte de acestea, tu, Iacobe, şi tu, Israele, că tu eşti servul Meu. Eu te-am făcut pe tine să-mi fii serv, iar tu, Israele, nu Mă da uitării.

²²Că, iată, Eu ca un nor ţi-am şters fărădelegile şi ca desimea unui nor, păcatele; întoarce-te la Mine şi te voi mântui.

²³Voi, ceruri, veseliţi-vă, că Dumnezeu l-a miluit pe Israel!; voi, temelii ale pământului, sunaţi din trâmbiţă!; voi, munţilor, strigaţi cu bucurie, voi, dealuri, şi toate pădurile de pe voi, că Dumnezeu l-a izbăvit pe Iacob şi plin de slavă fi-va Israel!

²⁴Aşa zice Domnul, Cel ce te-a izbăvit, Cel ce din pântece te-a plăsmuit: – Eu sunt Domnul, Cel ce pe toate le fac; Eu singur am întins cerul şi am întărit pământul.

²⁵Cine altul va risipi semnele celor ce cheamă morţii şi prezicerile din inima omului, pe înţelepţi întorcându-i îndărăt şi sfaturile lor făcându-le nebune?[4]

²⁶El, Cel ce întăreşte cuvântul servului Său şi adevereşte sfatul trimişilor Săi; El, Cel ce-i zice Ierusalimului: „Locuit vei fi!”, şi cetăţilor Iudeii[5]: „Zidite veţi fi!”; şi pustiurile ei vor odrăsli;

²⁷El, Cel ce-i zice adâncului: „Pustiit vei fi, şi râurile tale le voi seca”;

²⁸El, Cel care-i zice lui Cirus: „Fii înţelept!”, iar el va face toate voile Mele; El este Cel ce-i va zice Ierusalimului: „Zidit vei fi!”, iar Eu voi pune temeliile casei Mele celei sfinte.[6]