Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 47 Bible Online

Isaia 47 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 47

¹Coboară-te, şezi pe pământ, tu, fiică fecioară[1] a Babilonului, şezi pe pământ, lipsită de tron, tu, fiică a Caldeilor, că de-acum nu te vei mai numi „gingaşă şi fragedă”.

²Ia o râşniţă, macină făină,[2] scoate-ţi vălul, descoperă-ţi cărunteţea,[3] dezveleşte-ţi pulpele şi treci desculţă râul.

³Descoperită-ţi va fi ruşinea, urâciunile tale se vor vedea; voi pretinde de la tine ceea ce datorezi, pe seama oamenilor nu te voi mai lăsa.

⁴Zice Domnul Atotţiitorul, Izbăvitorul tău, al Cărui nume e Sfântul lui Israel:

⁵Stai jos!; tremure-ţi sufletul!; du-te’n întuneric, tu, fata Caldeilor!; de-acum nu te vei mai numi „puterea împărăţiei”…

⁶Eu M’am mâniat pe poporul Meu, tu Mi-ai pângărit moştenirea; Eu i-am dat în mâna ta, dar tu nu ai întins milă asupră-le[4], jugul bătrânului l-ai făcut foarte greu,

⁷şi ai zis: „Pe veci voi fi stăpână!” Tu în inima ta n’ai gândit aceste lucruri, nici că ţi-ai adus aminte de ce va fi la urmă.[5]

⁸Acum însă ascultă aceste cuvinte, tu, cea plină de gingăşie, tu, cea care şade şi-şi dă curaj şi zice’n inima ei: „Eu sunt, şi nimeni altcineva nu este!;[6] văduvă nu voi rămâne şi nici sărăcia n’o voi cunoaşte!”[7].

⁹Acum, însă, aceste două lucruri vor veni asupră-ţi, năprasnic, într’o singură zi: văduvia şi pierderea copiilor; acestea fără veste vor veni asupră-ţi, în ciuda vrăjitoriei tale, în ciuda tăriei descântecelor tale,

¹⁰în ciuda încrederii tale în propria-ţi răutate, fiindcă ziceai: „Eu sunt şi nimeni altcineva nu este!” Să ştii: cunoaşterea acestor lucruri[8] şi desfrânarea ta îţi vor fi ţie spre ruşine; că ai zis în inima ta: „Eu sunt, şi nimeni altcineva nu este!”

¹¹Nimicire va veni asupră-ţi fără ca tu să-ţi dai seama; o groapă va fi şi într’însa vei cădea; necaz va veni asupră-ţi şi nu vei putea să te scuturi; sfârşit fără veste va veni asupră-ţi fără ca tu să-ţi dai seama.

¹²Rămâi acum cu descântecele tale şi cu belşugul vrăjilor tale pe care din tinereţea ta le-ai învăţat, de-ţi vor putea folosi sau dacă prin ele te poţi întări![9]

¹³Ostenit-ai în sfaturile tale; să stea acum astrologii cerului şi să te mântuiască; ei, cei ce văd prin stele, ei să-ţi spună ce va să vină asupra ta.

¹⁴Iată, ei ca nişte surcele vor fi arşi în foc,[10] şi nicicum nu-şi vor scăpa viaţa din para focului; pentru că ai tăi sunt cărbunii aprinşi, tu vei sta deasupra lor.

¹⁵Aceştia-ţi vor fi ţie de ajutor, cei pentru care tu te-ai ostenit încă din tinereţe; fiece om s’a rătăcit în felul lui, dar pentru tine nu va fi scăpare.[11]