Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 51 Bible Online

Isaia 51 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 51

¹Auziţi-mă, voi, cei ce urmaţi dreptatea şi-L căutaţi pe Domnul: Priviţi în stânca pe care aţi tăiat-o şi în oglinda gropii pe care aţi săpat-o[1].

²Priviţi la Avraam, tatăl vostru, şi la Sarra care v’a născut: că el era singur când Eu l-am chemat şi l-am binecuvântat şi iubire i-am arătat şi l-am înmulţit.

³Şi acum, pe tine te voi mângâia, Sioane; şi toate pustiile lui le-am mângâiat şi pustiile lui le voi face ca raiul şi asfinţitul său ca raiul Domnului[2]: veselie şi bucurie vor afla ei într’însul, mulţumire şi glas de laudă.

⁴Ascultaţi-Mă, poporul Meu, ascultaţi-Mă, şi voi, regi, luaţi aminte la Mine, că lege va ieşi de la Mine şi judecata Mea va fi spre luminarea neamurilor.[3]

⁵Dreptatea Mea se apropie cu repeziciune şi ca o lumină va ieşi mântuirea Mea[4]; în braţul Meu vor nădăjdui neamurile, insulele Mă vor aştepta şi în braţul Meu se vor încrede.

⁶Ridicaţi-vă ochii la cer şi uitaţi-vă’n jos la pământ, că, iată, cerul ca un fum s’a înnegurat[5] şi pământul ca o haină se va învechi, iar locuitorii tot astfel vor muri; dar mântuirea Mea va fi pe vecie şi dreptatea Mea nu va lipsi.

⁷Ascultaţi-Mă, voi, cei ce cunoaşteţi judecata[6], poporul în a cărui inimă este Legea Mea: nu vă temeţi de mustrarea oamenilor şi nu vă’ncovoiaţi sub defăimarea lor;

⁸căci ca o haină vor fi mâncaţi de timp, şi ca o lână vor fi mâncaţi de molii, dar dreptatea Mea va fi pentru vecie şi’n generaţiile generaţiilor mântuirea Mea.

⁹Deşteaptă-te, deşteaptă-te, Ierusalime, şi’mbracă-te cu tăria braţului tău! Deşteaptă-te ca’n revărsatul zorilor, ca generaţia de demult[7]. Oare nu Tu ai ciopârţit dihania? nu Tu ai străpuns balaurul[8]?

¹⁰nu Tu ai secat marea, apele genunii celei necuprinse? nu Tu ai făcut adâncul mării cale de trecere pentru cei eliberaţi şi mântuiţi?[9]

¹¹Că Domnul îi va întoarce şi veni-vor în Sion cu veselie şi cu veşnică bucurie; că laudă şi veselie vor veni asupra capului lor: fugit-au durerea, întristarea şi suspinul[10].

¹²Eu, chiar Eu sunt Cel ce te alină; ia seama cine eşti, că te-ai temut de omul muritor şi de fiul omului, de ei, cei ce ca iarba s’au uscat,

¹³şi L-ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te-a făcut, pe Cel ce a făcut cerul şi a întemeiat pământul; şi pururea erai înfricoşat, cât e ziua de lungă, de arătarea mâniei celui ce te necăjea; că aşa cum gândea el să te nimicească pe tine, unde-i acum mânia lui, a celui ce-ţi făcea necazuri?[11]

¹⁴Că’n mântuirea ta el nu va sta şi nici va zăbovi[12].

¹⁵Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu, Cel ce tulbur marea şi-i fac valurile să vuiască; Domnul Atotţiitorul e numele Meu.

¹⁶Pune-voi cuvintele Mele în gura ta şi te voi adăposti sub umbra mâinii Mele[13] cu care am întărit cerul şi am întemeiat pământul! Şi [Domnul] îi va zice Sionului: „Tu eşti poporul Meu”.

¹⁷Deşteaptă-te, deşteaptă-te, ridică-te, Ierusalime, cel ce din mâna Domnului ai băut paharul mâniei Lui; că tu ai băut pân’ la fund paharul căderii, paharul mâniei;

¹⁸şi din toţi fiii tăi, pe care tu i-ai născut, nimeni nu s’a găsit să te mângâie, şi din toţi fiii tăi, pe care tu i-ai crescut, nimeni nu s’a găsit să te ţină de mână.

¹⁹Aceste două lucruri îţi stau împotrivă: cine-ţi va fi alături în mâhnire? cădere, zdrobire, foamete şi sabie: cine te va alina?

²⁰Fiii tăi sunt cei uluiţi, cei ce dorm pe la gura fiecărei uliţi ca o sfeclă pe jumătate fiartă[14], plini de mânia Domnului, slăbiţi prin Domnul Dumnezeu.

²¹Ascultă, de aceea, tu, cea nefericită, tu, cea beată – dar nu de vin:

²²Aşa zice Domnul Dumnezeu Cel care-l judecă pe poporul Său: Iată, ţi-am luat din mână paharul căderii, paharul mâniei Mele, şi de-acum n’o să-l mai bei;

²³şi-l voi pune în mâna celor ce te-au asuprit şi a celor ce te-au umilit, a celor ce i-au zis sufletului tău: „Apleacă-te, ca să trecem noi!”; iar tu ţi-ai făcut şalele una cu pământul pentru cei ce fără tine treceau.