Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 59 Bible Online

Isaia 59 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 59

¹Oare mâna Domnului nu poate mântui? ori Şi-a făcut El auzul greu, aşa ca să nu poată auzi?

²Nu, ci greşalele voastre vă despart de Dumnezeu şi din pricina păcatelor voastre Şi-a întors El faţa de la voi, aşa ca peste voi să nu fie milă.[1]

³Că mâinile voastre spurcate sunt cu sânge şi cu păcate degetele voastre; buzele voastre, şi ele, nelegiuire au grăit iar limba voastră cugetă nedreptate.

⁴Nimeni nu vorbeşte ce e drept, nici că există judecată adevărată; ci nădejdea şi-o pun în deşertăciuni şi îndrugă vorbe goale; căci ei răutate zămislesc şi fărădelege nasc.[2]

⁵Ouă de aspidă au clocit şi pânză de păianjen ţes; iar cel ce vrea să mănânce din ouăle lor, clocitură găseşte spărgându-le şi pui de viperă[3] înlăuntru.

⁶Pânza lor de păianjen nu va deveni haină, nici că se vor îmbrăca ei cu faptele lor, căci faptele lor sunt lucrarea nelegiuirii.

⁷Picioarele lor spre răutate aleargă, grabnice să facă vărsare de sânge; gândurile lor, şi ele, sunt gânduri de omor; destrămare şi ticăloşie în căile lor;

⁸calea păcii nu o cunosc, nici că e vreo judecată în căile lor; căci cărările pe care merg sunt întortocheate şi pace nu cunosc.

⁹De aceea s’a’ndepărtat de la ei judecata, iar dreptatea nu va da peste ei; când aşteptau lumină, li s’a făcut întuneric; când aşteptau zorile, picioarele li s’au pomenit în ceaţă.

¹⁰Ca orbii vor pipăi peretele; aşa îl vor pipăi, ca şi cum n’ar avea ochi; în miezul zilei vor cădea ca’n miezul nopţii şi ca nişte muribunzi vor suspina.

¹¹Ca un urs cu o porumbiţă împreună vor umbla[4]: judecată am aşteptat şi nici o mântuire nu este, ea s’a îndepărtat de noi.

¹²Că multă este’n faţa Ta fărădelegea noastră, iar păcatele noastre ni s’au ridicat împotrivă; căci fărădelegile noastre se află întru noi şi faptele noastre nedrepte ni le cunoaştem.

¹³Ne-am purtat ca nişte păgâni, am minţit înşelând, prin răzvrătire ne-am îndepărtat de Dumnezeul nostru; cuvinte nedrepte am grăit, neascultători am fost; din inima noastră cuvinte nedrepte am zămislit şi am cugetat.

¹⁴Şi judecata am întors-o înapoi şi dreptatea departe s’a îndepărtat; căci adevărul în căile lor s’a mistuit şi pe calea cea dreaptă ei n’au putut să treacă.

¹⁵Şi adevărul a fost dus departe, iar ei cugetul şi l-au abătut de la a’nţelege. Iar Domnul a văzut şi nu I-a plăcut că nu era nici o judecată.

¹⁶Şi a privit, şi nici un om nu se afla, şi S’a socotit, şi nu era cine să ajute; aşa că El i-a apărat cu braţul Său şi cu mila Sa i-a întărit.

¹⁷Şi S’a îmbrăcat El cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi coiful mântuirii Şi l-a pus pe cap; şi cu haină de izbândă S’a îmbrăcat şi cu veşmântul Său,

¹⁸ca unul care din plin vrea să răsplătească, ocară chiar potrivnicilor Săi.

¹⁹Astfel că cei de la Apus se vor teme de numele Domnului, iar cei ce vin din Soare-Răsare, de numele Său cel slăvit; căci ca un râu năprasnic va veni mânia Domnului, cu dezlănţuire va veni.

²⁰Şi de dragul Sionului va veni Izbăvitorul şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob.[5]

²¹Şi acesta va fi legământul Meu cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, Cel ce este asupra ta, şi cuvintele pe care Eu ţi le-am pus în gură nu vor lipsi din gura ta, nici din gura seminţiei tale, fiindcă Domnul a spus-o, de acum şi până’n veac.