Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 66 Bible Online

Isaia 66 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 66

¹Aşa zice Domnul: – Cerul este tronul Meu, iar pământu-i perniţă[1] picioarelor mele. Ce fel de casă îmi veţi zidi voi Mie? şi cum e să fie locul Meu de odihnă?

²Că pe toate acestea mâna Mea le-a făcut[2] şi toate ale Mele sunt, zice Domnul; şi spre cine voi căuta Eu, dacă nu spre cel umil şi blând, spre cel ce tremură de cuvintele Mele?

³Dar nelegiuitul care-Mi jertfeşte Mie viţel[3] e ca şi cum ar bate un om; iar cel care-Mi jertfeşte din turmă e ca şi cum ar ucide un câine; iar cel ce-Mi aduce făină de grâu e ca şi cum Mi-ar aduce sânge de porc; iar cel ce face tămâiere de pomenire e ca unul care blesteamă. Dar ei şi-au ales căile lor şi urâciunile lor pe care sufletul lor le-a voit.

⁴Voi alege şi Eu batjocurile lor şi păcatele lor le voi plăti; că i-am chemat şi nu M’au ascultat şi le-am grăit şi nu au auzit şi răul în faţa Mea l-au făcut şi au ales ceea ce Eu n’am voit.

⁵Auziţi cuvântul Domnului, voi, cei ce tremuraţi de rostirea Lui: spuneţi-le „fraţi ai noştri” celor ce vă urăsc şi se scârbesc de voi,[4] pentru ca numele Domnului să fie slăvit şi’ntru veselia lor să se arate, dar ei se vor ruşina.

⁶Glas de strigare din cetate, glas din templu: glasul Domnului plătindu-le cu vârf celor potrivnici.

⁷Mai’nainte de a naşte ceea ce era să nască, mai’nainte de a-i fi venit durerile facerii, ea a ieşit cu bine şi a născut fecior.[5]

⁸Cine a auzit una ca asta? şi cine a văzut aşa ceva? Născutu-s’a oare o ţară într’o zi? ori s’a născut cumva un neam dintr’o dată, că Sionul, de-abia chinuindu-se, şi-a născut copiii?

⁹Eu însă am ridicat această aşteptare, dar tu nu ţi-ai adus aminte de Mine, zice Domnul; oare nu Eu pe amândouă le-am făcut, şi pe ceea ce naşte, şi pe cea stearpă? zice Dumnezeul tău.

¹⁰Veseleşte-te, Ierusalime, şi voi, cei ce-l iubiţi, faceţi într’însul serbare obştească[6]; bucuraţi-vă cu bucurie’mpreună cu el, voi, toţi, cei ce plângeţi deasupră-i,

¹¹ca să fiţi alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor lui, ca să fiţi alăptaţi şi să vă desfătaţi din revărsările slavei lui.

¹²Că acestea zice Domnul: – Iată, Eu voi abate pacea spre ei asemeni unui râu şi slava neamurilor ca un şuvoi în revărsare;[7] copiii lor vor fi purtaţi pe umeri şi mângâiaţi cu fruntea pe genunchi.

¹³Precum e cineva mângâiat de maica lui, aşa veţi fi voi mângâiaţi de Mine şi în Ierusalim vă veţi mângâia.

¹⁴Şi veţi vedea şi inima voastră se va veseli şi oasele voastre ca iarba vor odrăsli şi mâna Domnului le va fi cunoscută celor ce se tem de El, iar pe cei neascultători îi va ameninţa.

¹⁵Că, iată, Domnul ca focul va veni şi carele lui ca un vifor, să facă plată’ntru mânie şi-a Lui mustrare cu pară de foc.

¹⁶Căci cu focul Domnului fi-va judecat întreg pământul şi cu sabia Lui tot trupul: mulţi vor fi cei răniţi de Domnul.

¹⁷Cei ce se sfinţesc pe ei înşişi şi se curăţesc prin grădini şi mănâncă pe prispe carne de porc şi scârboşenii şi şoareci, aceia laolaltă vor pieri, zice Domnul.

¹⁸Eu le cunosc faptele şi gândul. Iată, aduna-voi toate neamurile şi limbile; iar ele vor veni şi slava Mea o vor vedea.

¹⁹Şi voi lăsa un semn asupra lor, iar pe cei mântuiţi dintre ei îi vor trimite la neamuri, la Tarsis şi la Put şi la Lud şi la Meşec şi la Tubal şi în Elada[8] şi în insulele cele de departe, la cei ce de numele Meu n’au auzit şi slava Mea n’au văzut-o; şi ei vor vesti slava Mea printre neamuri.[9]

²⁰Şi pe fraţii voştri de prin toate neamurile îi vor aduce prinos Domnului, pe cai şi în căruţe, în lectici purtate de asini cu umbrare, în sfânta cetate a Ierusalimului, zis-a Domnul, ca şi cum fiii lui Israel Mi-ar aduce Mie jertfele lor, cu cântece de psalmi în casa Domnului.

²¹Şi voi lua dintre ei preoţi şi leviţi, zice Domnul.

²²Că precum cerul cel nou şi pământul cel nou, pe care Eu le fac, rămân în faţa Mea, zice Domnul, aşa va rămâne seminţia voastră şi numele vostru.

²³Şi va fi că din lună’n lună şi din zi de odihnă în zi de odihnă veni-va tot trupul să Mi se închine în Ierusalim, zice Domnul.

²⁴Şi când vor ieşi vor vedea stârvurile oamenilor care Mi-au călcat poruncile; că viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge: ei pentru lumea’ntreagă privelişte vor fi.[10]