Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Isaia 7 Bible Online

Isaia 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Isaia 7

¹Şi a fost că’n zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, s’a ridicat Raţon, regele Aramului, ca împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, să lovească Ierusalimul, dar n’au izbutit să-l biruie.

²Şi’n casa lui David s’a adus o veste care spunea: „Aram a ţinut un sfat de taină cu Efraim…”. Atunci sufletul i s’a uluit – şi sufletul poporului său – aşa cum un copac în pădure se clatină de vânt.

³Şi a zis Domnul către Isaia: „Ieşi în întâmpinarea lui Ahaz, tu şi fiul tău Iaşub, cel ce a rămas, la iezerul din drumul de sus al ţarinii nălbitorului.[1]

⁴Şi să-i zici: – Ai grijă să nu vorbeşti şi nu te teme, nici să-ţi tremure inima din pricina acestor doi tăciuni care fumegă; fiindcă atunci când îmi va trece mânia cea iute, Eu iarăşi voi vindeca.

⁵Cât despre fiul lui Aram şi fiul lui Remalia, de vreme ce ei s’au sfătuit în rău, zicând:

⁶– Ne vom ridica împotriva Iudeii şi, după ce vom vorbi cu ei, îi vom întoarce de partea noastră, iar peste ea îl vom pune rege pe fiul lui Tabeel…,

⁷aşa zice Domnul Atotţiitorul: – Sfatul acesta nu va dura, şi nici măcar va fi;

⁸ci capul lui Aram e Damascul şi capul Damascului e Reţin; încă şaizeci şi cinci de ani, şi regatul lui Efraim va înceta să mai fie popor.

⁹Iar capul lui Efraim e Somoron[2] şi capul lui Somoron e fiul lui Remalia; dar dacă nu credeţi, nici că veţi fi în stare să înţelegeţi”.

¹⁰Şi Domnul i-a mai grăit lui Ahaz, zicând:

¹¹„Cere pentru tine un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adânc sau în înălţime!”

¹²Şi a zis Ahaz: „Nu voi cere, nici îl voi ispiti pe Domnul!”

¹³Iar el [Isaia] a zis: „Ascultă acum, tu, casa lui David: Nu vă ajunge că staţi de capul oamenilor? Staţi acum şi de capul lui Dumnezeu?

¹⁴Pentru aceasta, Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara[3] va purta în pântece[4] şi va naşte fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel[5].

¹⁵Unt şi miere va mânca, înainte de a şti: fie să osebească răul, fie să aleagă binele.[6]

¹⁶Că mai înainte de a cunoaşte Pruncul binele sau răul, El dă răul la o parte şi alege binele[7], iar pământul din pricina căruia cei doi regi îţi insuflă teamă va fi părăsit.

¹⁷Ci va aduce Dumnezeu peste tine şi peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum niciodată n’au mai venit din ziua în care Efraim s’a’ndepărtat de Iuda – regele Asirienilor”.[8]

¹⁸Şi va fi că’n ziua aceea Domnul va şuiera spre muştele care stăpânesc o parte a râului Egiptului[9] şi spre albina ce se află în ţara Asirienilor.

¹⁹Şi toate vor năvăli şi se vor aşeza în văile ţării şi’n vizuinile stâncilor şi’n peşteri şi’n tot ce e surpătură şi scorbură.

²⁰Şi’n ziua aceea Domnul va rade – cu briciul închiriat în părţile de dincolo de râul regelui Asirienilor – capul şi perii picioarelor, ba încă şi barba o va lua.[10]

²¹Şi va fi că’n ziua aceea va creşte omul o junincă şi două oi;

²²şi va fi că din belşugul lor de lapte, tot cel rămas pe pământ se va hrăni cu unt şi miere.

²³Şi va fi că’n ziua aceea tot locul unde vor fi o mie de viţe [preţuind] o mie de sicli de argint va deveni ţelină şi spini.

²⁴Acolo se va intra cu arcul şi săgeata, căci ţelină şi spini va fi tot pământul.

²⁵Şi fiece munte va fi cu deadinsul arat, şi frică acolo nu va veni; că din ţelină şi din spini va fi păşune pentru turme şi loc pentru pasul boului.[11]