Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Leviticul 13 Bible Online

Leviticul 13 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Leviticul 13

¹Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicându-le:

²„Dacă pe pielea unui om se va ivi semn de umflătură sau de pecingine sau de pete lucioase, sau dacă pe pielea trupului său se va arăta o rană ca de lepră, să fie adus la Aaron preotul sau la un preot din fiii lui.

³Preotul va cerceta rana de pe pielea trupului acestuia, şi de va vedea că perii de pe rană s’au făcut albi şi că rana s’a adâncit în piele, aceea este rană de lepră; preotul, după ce l-a cercetat, îl va declara necurat.

⁴Dacă pata albă de pe piele e lucioasă, dar nu şi adâncită mai jos decât pielea, şi dacă perii de pe ea nu s’au făcut albi, ci sunt negri, preotul îl va închide pe cel cu rana timp de şapte zile.

⁵În ziua a şaptea va cerceta preotul rana; dacă’n faţa ochilor săi rana a rămas ca înainte şi nu s’a întins pe piele, preotul îl va închide alte şapte zile.

⁶După cele alte şapte zile îl va cerceta preotul din nou; dacă rana va fi palidă şi nu se va fi întins pe piele, preotul îl va declara curat: aceasta-i o bubă, iar cel ce o are îşi va spăla hainele şi va fi curat.

⁷Dar dacă buba se va întinde pe piele după ce omul i s’a arătat preotului spre a-l declara curat, el i se va arăta preotului pentru a doua oară,

⁸iar preotul îl va cerceta din nou; dacă buba s’a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: e lepră.

⁹Dacă pe trupul unui om se va ivi semn de lepră, acela să vină la preot.

¹⁰Preotul va cerceta: dacă umflătura de pe piele va fi albă şi părul de pe ea se va fi albit şi dacă’n umflătură creşte carne vie,

¹¹aceea e lepră învechită pe pielea trupului său; preotul îl va declara necurat şi nu-l va închide, căci este necurat[1].

¹²Dacă însă lepra va înflori pe piele şi dacă va acoperi lepra toată pielea bolnavului, de la cap până la picioare, cât poate preotul să vadă cu ochii,

¹³şi dacă preotul va vedea că lepra a acoperit toată pielea trupului, atunci îl va declara pe bolnav curat, pentru că tot s’a schimbat în alb şi deci este curat[2].

¹⁴Dar în ziua când se va ivi pe el carne vie, va fi necurat,

¹⁵iar preotul, văzând carnea vie, îl va declara necurat, căci carnea vie este necurată: e lepră.

¹⁶Iar dacă se va schimba carnea cea vie şi va deveni albă, bolnavul va veni la preot;

¹⁷preotul îl va cerceta: dacă rana s’a schimbat în alb, atunci preotul să-l declare curat, căci e curat.

¹⁸Dacă cineva a avut pe pielea trupului o bubă care s’a vindecat,

¹⁹dar pe locul bubei s’a ivit o umflătură albă sau o pată cu luciu alb-roşiatic, să se arate preotului;

²⁰preotul îl va cerceta: dacă pata se vede ceva mai adâncă decât pielea şi dacă părul de pe ea s’a schimbat în alb, preotul îl va declara necurat: aceasta-i lepră înflorită’n bubă.

²¹Dacă însă preotul va vedea că părul [de pe rană] nu este alb şi ea nu este mai adâncă decât pielea trupului şi că a devenit palidă, atunci preotul îl va închide pe bolnav timp de şapte zile.

²²Dacă rana se va lăţi tare pe piele, preotul îl va declara necurat: e lepră înflorită’n bubă.

²³Iar dacă pata va sta pe loc şi nu se va lăţi, aceasta-i doar o urmă de bubă; preotul îl va declara curat.

²⁴Dacă trupul cuiva are pe piele o arsură de foc şi dacă’n locul arsurii vindecate se va ivi o pată lucie roşiatică-albicioasă sau albă,

²⁵şi dacă preotul, cercetându-l, va vedea că părul de pe acea pată s’a schimbat în alb şi că pata e adâncită mai jos decât pielea, aceea este lepră înflorită’n arsură; preotul îl va declara necurat, căci e boala leprei.

²⁶Dacă însă preotul va vedea că părul de pe pată nu este alb şi că ea nu este adâncită mai jos decât pielea şi că a devenit palidă, preotul îl va închide pe timp de şapte zile.

²⁷Preotul îl va cerceta în cea de a şaptea zi: dacă pata s’a lăţit tare pe piele, preotul îl va declara necurat, că aceea este lepră înflorită’n rană;

²⁸dar dacă pata stă pe loc şi nu se va lăţi pe piele şi devine palidă, aceea este coaja arsurii, iar preotul îl va declara curat, fiindcă aceea-i o arsură cojită.

²⁹Dacă la un bărbat sau la o femeie se va ivi semn de lepră pe cap sau pe bărbie,

³⁰preotul va cerceta semnul: dacă va vedea că pata e mai adâncă decât pielea şi că părul de pe ea se subţiază’n gălbui, atunci preotul îl va declara necurat, că aceea este chelbe: lepra capului sau lepra bărbiei.

³¹Dacă însă preotul, la cercetarea petei de chelbe, va vedea că ea nu este mai adâncă decât pielea şi că părul de pe ea nu este gălbui, atunci preotul îl va închide pe cel cu pata de chelbe timp de şapte zile.

³²În cea de a şaptea zi va cerceta preotul pata: dacă chelbea nu s’a întins şi părul de pe ea nu este gălbui şi nici nu e chelbea mai adâncă decât pielea,

³³atunci [omul] îşi va rade pielea – dar fără să-şi radă şi partea chelboasă –, iar preotul îl va închide pe cel cu chelbea pentru alte şapte zile.

³⁴În cea de a şaptea zi va cerceta preotul chelbea: dacă, după ce [omul] s’a ras, chelbea nu se va fi întins pe piele şi nu se va fi adâncit mai jos decât pielea, preotul îl va declara curat, iar acela, spălându-şi hainele, curat va fi.

³⁵Dacă însă chelbea i s’a lăţit pe piele după ce el a fost declarat curat

³⁶şi dacă preotul va vedea că chelbea se lăţeşte pe piele, atunci preotul nici măcar nu va mai cerceta dacă părul e gălbui: acela e necurat.

³⁷Dacă însă, dimpotrivă, şi chiar sub ochii lui, chelbea stă pe loc şi se iveşte pe ea păr negru, atunci chelbea s’a vindecat, [omul] e curat, şi curat îl va declara preotul.

³⁸Dacă un bărbat sau o femeie va avea pe pielea trupului pete lucii, pete albe,

³⁹şi dacă preotul va vedea că pe pielea trupului aceluia petele lucii bat în alb-palid, aceea e pecingine înflorită pe piele: omul e curat.

⁴⁰Dacă cuiva i-a căzut părul de pe cap, acela e un om pleşuv şi e curat.

⁴¹Dacă părul i-a căzut din partea de dinainte a capului, aceea e pleşuvie a frunţii, iar [omul] e curat.

⁴²Dar dacă pe pleşuvia din partea de dinainte sau de dinapoi se iveşte o rană albă sau roşiatică, înseamnă că pe pleşuvia lui din faţă sau din spate a’nflorit lepra.

⁴³Preotul îl va cerceta: de va vedea că umflătura rănii de pe pleşuvia lui din faţă sau din spate e de un alb care bate’n roşu, cu aceeaşi înfăţişare ca a leprei de pe pielea trupului,

⁴⁴aceasta’nseamnă că omul e lepros: necurat este, iar preotul îl va declara necurat în rana capului său.

⁴⁵Leprosul pe care se află o astfel de rană îşi va avea hainele sfâşiate, capul descoperit, o învelitoare’n jurul gurii şi va striga: – Necurat![3]

⁴⁶Câte zile va dura pe el o astfel de rană, el e necurat, necurat va fi; va trăi deoparte, locuinţa lui va fi în afara taberei.

⁴⁷Dacă boala leprei va fi pe o haină, fie ea haină de lână sau haină de in,

⁴⁸sau pe urzeală, sau pe bătătură de in sau de lână, sau pe piele sau pe vreun lucru de piele,

⁴⁹şi dacă o pată verzuie sau roşiatică se va ivi pe haină sau pe piele, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe vreun lucru de piele, aceea este o rană a leprei şi-i va fi arătată preotului.

⁵⁰Preotul va cerceta pata, iar [lucrul atins de] pată îl va închide pe timp de şapte zile.

⁵¹În cea de a şaptea zi, preotul va cerceta pata: dacă rana se va fi întins pe haină, sau pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe piele, sau pe vreun lucru de piele, aceasta este lepră statornică; lucrul e necurat.

⁵²El va arde haina, sau urzeala, sau bătătura de lână sau de in, sau orice fel de lucru din piele pe care va fi rana, fiindcă aceea este lepră statornică, şi’n foc va fi arsă.

⁵³Iar dacă preotul va vedea că pata nu s’a întins pe haină, sau pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe orice fel de lucru din piele,

⁵⁴atunci preotul va porunci ca lucrul pe care s’a ivit pata să fie spălat, apoi îl va închide, a doua oară, pentru şapte zile.

⁵⁵Dacă preotul va vedea că, chiar după ce a spălat-o, pata nu şi-a schimbat starea, deşi nu s’a întins, atunci lucrul este necurat: el va fi cu totul ars în foc, căci [lepra] a pătruns în haine sau în urzeală sau în bătătură.

⁵⁶Dacă însă preotul va vedea că pata, după spălarea ei, a devenit palidă, atunci preotul o va rupe de la haină, sau din piele, sau din urzeală, sau din bătătură.

⁵⁷Iar dacă din nou se va ivi pe haină, sau pe bătătură, sau pe urzeală, sau pe vreun lucru de piele, aceea este lepră înflorită: lucrul pe care s’a ivit pata va fi ars în foc.

⁵⁸Dacă însă haina, sau urzeala, sau bătătura, sau lucrul de piele va fi spălat şi [prin spălare] pata de pe el se duce, [lucrul] va fi spălat a doua oară şi va fi curat.

⁵⁹Aceasta este rânduiala pentru pata de lepră ce se va ivi pe haină de lână sau de in, sau pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe vreun lucru de piele, în ce priveşte chipul ca ele să fie declarate curate sau necurate”.