Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Leviticul 23 Bible Online

Leviticul 23 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Leviticul 23

¹Grăit-a Domnul către Moise, zicând:

²„Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: Sărbătorile Domnului în care veţi chema adunările sfinte sunt sărbătorile Mele.

³Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea este ziua odihnei, odihnă sfântă, pentru Domnul; nici o muncă să nu faceţi: Domnului Îi este odihnă în toate locuinţele voastre.

⁴Iată sărbătorile Domnului, numite sfinte, pe care le veţi vesti la vremea lor:

⁵În luna întâi[1], în ziua a paisprezecea a lunii, în amurg[2], sunt Paştile Domnului,

⁶iar în ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni este sărbătoarea Azimelor Domnului: timp de şapte zile veţi mânca azime.

⁷Ziua cea dintâi va fi pentru voi adunare sfântă: nici o muncă nu veţi face.

⁸Timp de şapte zile să-I aduceţi Domnului arderi-de-tot; ziua a şaptea să vă fie adunare sfântă; nici o muncă lucrătoare[3] nu veţi face!”

⁹Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:

¹⁰„Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi intra în ţara pe care Eu v’o dau şi-i veţi face secerişul, veţi aduce la preot un snop, pârga secerişului vostru,

¹¹iar el va aduce snopul înaintea Domnului, pentru a fi primit în numele vostru; preotul îl va aduce în dimineaţa de după ziua odihnei.

¹²În aceeaşi zi în care aduceţi snopul Îi veţi aduce Domnului ca ardere-de-tot un miel de un an, fără meteahnă,

¹³precum şi prinosul Său de pâine: două zecimi de făină curată, frământată cu untdelemn – jertfă Domnului, mireasmă bineplăcută Domnului –; şi turnare[4]: un sfert de hin de vin.

¹⁴Până’n ziua aceasta, când Îi veţi aduce Dumnezeului vostru darurile, pâine nouă să nu mâncaţi, şi nici grăunţe frecate din spic. Aceasta-i lege veşnică’ntru neamurile voastre, oriunde va fi să locuiţi.

¹⁵Începând cu cea de a doua zi de după Sâmbătă, cu ziua’n care veţi aduce snopul punerii-înainte, să număraţi şapte săptămâni întregi;

¹⁶cincizeci de zile veţi număra până’n prima zi de după cea de a şaptea Sâmbătă, şi atunci să-I aduceţi Domnului un nou prinos de pâine.

¹⁷Pâini să aduceţi din locuinţele voastre, spre punere’nainte: două pâini din câte două zecimi [de efă] de făină curată; coapte cu aluat, ele Îi vor fi Domnului pârgă.

¹⁸Odată cu pâinile veţi mai aduce şapte miei de câte un an, fără meteahnă, un junc din cireadă şi doi berbeci fără meteahnă; aceştia Îi vor fi Domnului ardere-de-tot, cu prinoasele lor şi cu turnările lor, jertfă cu mireasmă bineplăcută Domnului.

¹⁹Din turma de capre veţi jertfi un ţap ca jertfă pentru păcat, dar şi doi miei de câte un an ca jertfă de mulţumire, împreună cu pâinile din pârgă.

²⁰Pe acestea le va aduce preotul înaintea Domnului, împreună cu pâinile cele din pârgă, cu cei doi miei: sfinte Îi vor fi ele Domnului, şi vor fi ale preotului care le pune-înainte.

²¹În chiar ziua aceea veţi chema adunarea; sfântă să vă fie; nici o muncă lucrătoare nu veţi face. Aceasta-i lege veşnică’ntru neamurile voastre, oriunde va fi să locuiţi.

²²Iar când veţi secera holdele pământului vostru, marginea holdei tale să n’o seceri pân’la capăt, iar ceea ce cade din secera ta să nu aduni: lasă-le săracului şi străinului!; Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”

²³Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:

²⁴„Spune-le fiilor lui Israel: – În luna a şaptea[5], ziua cea dintâi a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoare a Trâmbiţelor şi adunare sfântă;

²⁵nici o muncă lucrătoare nu veţi face, ci ardere-de-tot Îi veţi aduce Domnului!”

²⁶Apoi a grăit Domnul către Moise, zicând:

²⁷„Cea de a zecea zi a lunii a şaptea este zi de ispăşire; adunare sfântă să vă fie; să vă smeriţi sufletele şi să-I aduceţi Domnului ardere-de-tot;

²⁸nici o muncă să nu faceţi în ziua aceasta, fiindcă ea este zi de ispăşire: pentru ispăşirea voastră vă veţi ruga înaintea Domnului, Dumnezeului vostru.

²⁹Tot sufletul care nu se va smeri în ziua aceasta va pieri din mijlocul poporului său;

³⁰şi tot sufletul care’n aceeaşi zi va lucra, pe acela Eu îl voi stârpi din mijlocul poporului său.

³¹Nici o muncă să nu faceţi!: aceasta-i lege veşnică’ntru neamurile voastre, oriunde va fi să locuiţi.

³²Zi a zilelor de odihnă va fi pentru voi: să vă smeriţi sufletele; începând cu seara celei de a noua zi a lunii, din seara aceea până’n seara zilei următoare vă veţi serba odihna”.

³³Grăit-a Domnul către Moise, zicând:

³⁴„Spune-le fiilor lui Israel: – Ziua a cincisprezecea a celei de a şaptea luni este sărbătoarea Corturilor, şapte zile [închinate] Domnului.

³⁵În prima zi, adunare sfântă: nu veţi face nici o muncă lucrătoare.

³⁶Timp de şapte zile Îi veţi aduce Domnului arderi-de-tot, iar cea de a opta să vă fie adunare sfântă: să-I aduceţi Domnului arderi-de-tot; este ziua ieşirii ădin sărbătoareî: nici o muncă lucrătoare să nu faceţi!

³⁷Acestea sunt sărbătorile Domnului, când veţi chema sfintele adunări spre a-I aduce Domnului jertfe, arderi-de-tot cu prinoasele lor şi cu turnările lor în fiecare zi,

³⁸acestea, pe lângă zilele de odihnă ale Domnului, pe lângă darurile voastre, pe lângă plinirea făgăduinţelor voastre şi pe lângă tot ceea ce de bunăvoie-I aduceţi Domnului.

³⁹Pe de altă parte, în ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni, a şaptea după ce vă strângeţi roadele pământului, timp de şapte zile să ţineţi sărbătoare Domnului: în ziua întâia, odihnă; în ziua a opta, odihnă.

⁴⁰În ziua întâi veţi lua roade de pomi frumoşi, stâlpări de finic, ramuri de copaci tufoşi şi de sălcii de râu şi timp de şapte zile vă veţi veseli înaintea Domnului, Dumnezeul vostru.

⁴¹Şapte zile pe an veţi prăznui această sărbătoare: aceasta-i lege veşnică’ntru neamurile voastre; în luna a şaptea o veţi serba.

⁴²Timp de şapte zile veţi locui în corturi; tot băştinaşul în Israel va locui în corturi,

⁴³pentru ca urmaşii voştri să ştie că’n corturi i-am aşezat Eu pe fiii lui Israel când i-am scos din ţara Egiptului; Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”

⁴⁴Astfel le-a grăit Moise fiilor lui Israel despre sărbătorile Domnului.