Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Leviticul 25 Bible Online

Leviticul 25 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Leviticul 25

¹Grăit-a Domnul către Moise în muntele Sinai, zicând:

²„Vorbeşte tu către fiii lui Israel şi spune-le: – După ce veţi intra în ţara pe care Eu v’o dau, pământul pe care Eu vi-l dau se va odihni întru odihna Domnului.

³Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi lucrezi via şi să le aduni roadele,

⁴dar cel de al şaptelea an să fie an de odihnă a pământului, odihna Domnului: ogorul să nu ţi-l semeni şi via să nu ţi-o tai.

⁵Ceea ce’n ogorul tău va creşte de la sine să nu seceri, şi strugurii de pe viţele tale netăiate[1] să nu-i culegi: an de odihnă să-i fie pământului.

⁶În vremea odihnei pământului, roadele lui[2] vă vor hrăni, pe tine, pe robul tău şi pe roaba ta, pe simbriaşul tău şi pe străinul care locuieşte la tine;

⁷de asemenea, pentru vitele tale şi pentru fiarele de pe pământul tău, toată roada lui va fi spre mâncare.

⁸Îţi vei socoti şapte săptămâni de ani, de şapte ori câte şapte ani, aşa ca toate cele şapte săptămâni de ani să-ţi dea patruzeci şi nouă de ani.

⁹În cea de a zecea zi a lunii a şaptea, glas de trâmbiţe va răsuna în tot pământul vostru; în ziua ispăşirii[3], atunci cu trâmbiţe veţi vesti în tot pământul vostru.

¹⁰Şi veţi sfinţi anul al cincizecilea, şi’n toată ţara voastră veţi vesti eliberare[4] pentru toţi cei ce locuiesc într’însa. An jubileu[5] să vă fie: fiecare se va întoarce la moşia lui, fiecare se va întoarce la familia sa.

¹¹An jubileu să vă fie vouă acest an, al cincizecilea: nu veţi semăna, nu veţi secera ceea ce creşte de la sine, nu veţi culege poama de pe viţele netăiate,

¹²fiindcă acesta-i jubileu; sfânt va fi pentru voi, din câmp îi veţi mânca roadele.

¹³În anul jubileu se va întoarce fiecare la moşia sa.

¹⁴Dacă vei vinde ceva aproapelui tău, sau dacă vei cumpăra ceva de la aproapele tău, nimeni să nu-şi înşele aproapele.

¹⁵De la aproapele tău vei cumpăra ţinând seama de anii ce s’au scurs de la jubileu, iar el îţi va vinde ţinând seama de numărul anilor în care s’a cules.

¹⁶Cu cât vor fi ani mai mulţi, cu atât îţi vei ridica preţul; şi cu cât vor fi mai puţini, cu atât ţi-l vei micşora, de vreme ce el îţi vinde după un anumit număr de strânsuri ale roadelor.

¹⁷Nimeni să nu-l înşele pe aproapele său, ci teme-te de Domnul, Dumnezeul tău: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

¹⁸Faceţi tot ceea ce am rânduit Eu, păziţi poruncile Mele şi pliniţi-le, şi veţi locui liniştiţi pe pământ.

¹⁹Pământul îşi va da roadele sale, voi veţi mânca pe săturate şi veţi trăi liniştiţi pe el.

²⁰Iar de veţi zice: Oare ce vom mânca în acest al şaptelea an, de vreme ce nu vom semăna şi nu ne vom culege roadele?,

²¹[ei bine,] în cel de al şaselea an Eu voi trimite binecuvântarea Mea, în aşa fel încât el îşi va da roadele pentru trei ani.

²²Când voi veţi semăna, în anul al optulea, voi încă veţi mânca din strânsura cea veche; până în cel de al nouălea an, anume până ce va veni strânsura lui, veţi mânca din cele vechi, din anii trecuţi.

²³Pământul nu va fi vândut pe totdeauna[6], fiindcă pământul este al Meu; cât despre voi, faţă de Mine voi străini sunteţi şi venetici.

²⁴În tot pământul moştenirii voastre, răscumpărare îi veţi da pământului.

²⁵Dacă fratele tău, care e cu tine, va sărăci şi va vinde ceva din moştenirea[7] sa, atunci cel ce-i este rudă mai apropiată să vină şi să răscumpere ceea ce fratele său a vândut.

²⁶Dacă însă cineva nu are rude, dar e cu dare de mână şi află cât îi trebuie pentru răscumpărare,

²⁷atunci să-şi numere anii de când a vândut, şi ceea ce trece să-i întoarcă aceluia căruia i-a vândut, iar el se va întoarce la moşia sa;

²⁸dar dacă nu are cât trebuie să-i întoarcă, atunci ceea ce vânduse rămâne în mâna cumpărătorului până la anul jubileu; atunci, în anul jubileu, [vânzarea] va fi eliberată[8], iar vânzătorul se va întoarce la moşia lui.

²⁹Dacă cineva vinde o casă de locuit într’un oraş împrejmuit cu zid, o poate răscumpăra până la’mplinirea unui an de când a vândut-o: dreptul său de răscumpărare durează un an.

³⁰Iar dacă nu o răscumpără până la’mplinirea unui an întreg, atunci casa ce se află în oraş împrejmuit cu zid va fi pentru totdeauna a celui ce a cumpărat-o şi a urmaşilor săi: nici chiar în anul jubileu nu va ieşi din ea.

³¹Dar casele satelor care nu au zid de’mprejmuire vor fi socotite precum ţarinile ţării: ele pot fi răscumpărate oricând, iar în anul jubileu vor fi eliberate.

³²Cât despre oraşele leviţilor[9]: leviţii vor putea oricând să răscumpere casele din cetăţile care sunt în stăpânirea lor.

³³Cel ce va cumpăra de la leviţi, în anul jubileu va ieşi din casa ce i s’a vândut în oraşul din stăpânirea lor, căci casele din oraşele leviţilor le sunt lor moşie între fiii lui Israel.

³⁴Ogoarele dimprejurul oraşelor lor nu pot fi vândute, fiindcă acestea le sunt lor moştenire veşnică.

³⁵Dacă fratele tău va scăpăta şi nu va putea să ţină pas cu tine, ajută-l ca pe un străin şi venetic[10], ca să trăiască şi el pe lângă tine.

³⁶Să nu iei de la el camătă, nici mai mult decât ai dat, ci să te temi de Dumnezeul tău, – Eu sunt Domnul –, ca să trăiască şi fratele tău pe lângă tine.

³⁷Argintul tău să nu i-l dai lui cu camătă, nici hrana ta să i-o dai pentru câştig.

³⁸Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce v’am scos din ţara Egiptului ca să vă dau ţara Canaanului şi să vă fiu vouă Dumnezeu.

³⁹Iar dacă fratele tău va sărăci şi ţi se va vinde ţie, să nu-l pui la muncă de rob,

⁴⁰ci să-ţi fie ca un simbriaş sau ca un venetic şi să-ţi lucreze până la anul jubileu;

⁴¹iar în anul jubileu va pleca de la tine, el şi copiii săi împreună cu el, şi va merge la neamul său şi se va întoarce la moşia lui cea părintească.

⁴²De vreme ce ei sunt robii Mei, pe care Eu i-am scos din ţara Egiptului, ei nu vor fi vânduţi cum se vând robii.

⁴³Să nu-l împovărezi cu sarcini grele, ci să te temi de Domnul, Dumnezeul tău.

⁴⁴Cât despre robii şi roabele pe care tu îi poţi avea: rob şi roabă îţi vei cumpăra de la neamurile dimprejurul vostru.

⁴⁵Dar şi dintre copiii străinilor care s’au aşezat la voi, şi dintre ei puteţi cumpăra, precum şi dintre neamurile lor care sunt cu voi şi care s’au născut pe pământul vostru; ei vor fi averea voastră,

⁴⁶îi puteţi lăsa moştenire fiilor voştri de după voi, înstăpâniţi[11] vor fi de voi pentru vecie. Dar pe cineva dintre fraţii voştri, dintre cei ce sunt fiii lui Israel, nimeni să nu-l împovăreze pe fratele său cu sarcini grele.

⁴⁷Dacă străinul sau veneticul de lângă tine s’a îmbogăţit, dar fratele tău de lângă tine, devenit sărac, i se va vinde străinului sau veneticului care prin naştere se află lângă tine,

⁴⁸atunci, după ce el s’a vândut, va putea fi răscumpărat; unul din fraţii lui va putea să-l răscumpere:

⁴⁹fie unchiul său, fie feciorul său va putea să-l răscumpere, sau o rudă apropiată din neamul său va putea să-l răscumpere; sau, dacă-i dă mâna, se va răscumpăra singur.

⁵⁰El se va socoti cu cel ce l-a cumpărat, din anul când i s’a vândut până la anul jubileu, iar preţul vânzării sale se va socoti după numărul anilor: câţi i-a slujit, atât i se va plăti, după plata unui simbriaş.

⁵¹Iar dacă vor fi ani mai mulţi, după numărul lor îşi va plăti răscumpărarea din banii pentru care se vânduse.

⁵²Dar dacă până la anul jubileu vor fi ani mai puţini, după numărul lor se va socoti.

⁵³Îi va fi ca un simbriaş tocmit cu anul: acela nu-l va împovăra cu sarcini grele sub ochii tăi.

⁵⁴Dar dacă el nu se va răscumpăra în acest chip, atunci el va ieşi în anul jubileu, el şi copiii lui.

⁵⁵Căci Mie Îmi sunt robi fiii lui Israel; ei sunt servii Mei, ei, pe care Eu i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!