Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Leviticul 26 Bible Online

Leviticul 26 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Leviticul 26

¹Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlp să nu vă ridicaţi; în ţara voastră să nu puneţi piatră’n semn de veghe ca să vă închinaţi ei!; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!

²Zilele Mele de odihnă să le păziţi, de locaşul Meu cel sfânt să vă temeţi: Eu sunt Domnul.

³De veţi umbla întru poruncile Mele şi dacă învăţăturile Mele le veţi păzi şi le veţi face,

⁴vă voi da ploile la vremea lor: pământu-şi va da belşugul, pomii câmpului îşi vor da roadele lor.

⁵Treierişul vostru va dura pân’la culesul viilor, culesul viilor va dura pân’la semănat; pâinea voastră o veţi mânca întru’ndestulare, şi cu’ntemeiere veţi locui pe pământul vostru.

⁶Război prin ţara voastră nu va trece, pace voi dărui pământului vostru; veţi dormi fără ca cineva să vă sperie, fiarele cele rele din pământul vostru le voi nimici.

⁷Pe vrăjmaşii voştri îi veţi pune pe fugă, de sabie cădea-vor în faţa voastră.

⁸Cinci din voi vor goni o sută, o sută din voi vor goni zece mii; de sabie vor cădea vrăjmaşii voştri’n faţa voastră.

⁹Căuta-voi asupra voastră şi vă voi spori şi vă voi înmulţi şi voi întări legământul Meu cu voi.

¹⁰Veţi mânca vechea strânsură şi foarte veche, iar pe cele vechi le veţi da la o parte spre a le face loc celor noi.

¹¹Legământul Meu îl voi pune’ntru voi, sufletul Meu nu se va scârbi de voi.

¹²Voi umbla printre voi, Eu vă voi fi vouă Dumnezeu şi voi Îmi veţi fi Mie popor.

¹³Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce v’am scos din ţara Egiptului la vremea când eraţi acolo robi; zdrobit-am legătura jugului vostru, de-acolo v’am scos cu graiul deschis[1].

¹⁴Dar dacă nu Mă veţi asculta şi dacă nu veţi îndeplini aceste porunci ale Mele,

¹⁵şi lor nu vă veţi supune şi nici judecăţilor Mele, dacă sufletul vi se va îngreuia în aşa chip, încât să nu-Mi îndepliniţi poruncile şi să-Mi încălcaţi legământul,

¹⁶atunci iată ce-am să vă fac Eu vouă: lipsurile le voi abate-asupra voastră – şi râia, gălbinarea ce vă sleieşte ochii şi vă istoveşte sufletul; în zadar vă veţi semăna seminţele, că duşmanii voştri le vor mânca.

¹⁷Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; cei ce vă urăsc vor domni peste voi şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga.

¹⁸Dacă nici aşa nu Mă veţi asculta, atunci de şapte ori mai mult vă voi pedepsi pentru păcatele voastre.

¹⁹Voi surpa semeţia mândriei voastre, cerul vostru-l voi face ca fierul, iar pământul vostru ca arama[2].

²⁰În zadar vă veţi cheltui puterile, că pământul vostru nu-şi va da sămânţa, nici pomii ţarinii voastre nu-şi vor da poamele.

²¹Dacă şi după acestea veţi merge’mpotrivă-Mi şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi, atunci de şapte ori mai mult vă voi lovi pentru păcatele voastre.

²²Voi trimite-asupra voastră fiarele câmpului, care vă vor lipsi de copii şi vă vor prăpădi vitele; vă voi face atât de puţini, încât vi se vor pustii cărările.

²³Dacă nici după aceasta nu vă veţi îndrepta, ci tot împotriva Mea veţi merge,

²⁴atunci cu mânie mare veni-voi asupra voastră şi de şapte ori mai mult vă voi lovi pentru păcatele voastre.

²⁵Voi aduce-asupra voastră sabie răzbunătoare spre răzbunarea Legământului; şi veţi fugi prin cetăţile voastre, dar Eu moarte voi trimite’n mijlocul vostru şi veţi fi daţi în mâinile duşmanilor.

²⁶Când Eu vă voi smeri cu lipsa de pâine, zece femei vă vor coace pâinile’ntr’un singur cuptor şi vă vor da pâinea cu cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura.

²⁷Dacă nici după acestea nu Mă veţi asculta şi tot împotriva Mea veţi merge,

²⁸atunci cu mânie mare veni-voi asupra voastră şi de şapte ori mai mult vă voi lovi pentru păcatele voastre:

²⁹din carnea fiilor voştri veţi mânca, şi din carnea fiicelor voastre.

³⁰Pustiu voi face’mprejurul stâlpilor voştri, strica-voi idolii de lemn făcuţi cu mâinile voastre; pune-voi oasele voastre peste oasele idolilor voştri, într’atât de supărat va fi sufletul Meu pe voi.

³¹Cetăţile vi le voi lăsa pustii, pustiu voi face din sfintele voastre locaşuri şi nu voi mirosi miresmele jertfelor voastre.

³²Pustii-voi ţara voastră, că se vor mira de ea vrăjmaşii voştri, ei, cei ce vor locui într’însa!,

³³iar pe voi vă voi risipi printre neamuri, şi sabia vă va topi din fugă, şi va fi pământul vostru pustiu şi pustiite vor fi cetăţile voastre.

³⁴Atunci pământul se va bucura de Sâmbetele sale de-a lungul pustiirii sale, când voi veţi fi în pământul vrăjmaşilor voştri; atunci pământul se va odihni şi se va bucura de odihna lui.

³⁵De-a lungul pustiirii sale el se va odihni cât nu s’a odihnit în zilele voastre de odihnă din vremea când locuiaţi pe el.

³⁶Iar celor rămaşi dintre voi, frică voi trimite’n inima lor pe pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei mişcătoare-i va pune pe fugă, şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va fugări;

³⁷ca’ntr’o fugă din război se vor împiedica unii de alţii când nimeni nu-i va urmări. Nu, nu veţi fi în stare să vă’mpotriviţi vrăjmaşilor voştri;

³⁸veţi pieri printre neamuri, pământul vrăjmaşilor voştri vă va mânca.

³⁹Iar cei ce vor rămâne după voi, din pricina păcatelor voastre[3] vor pieri; în pământul vrăjmaşilor lor se vor topi.

⁴⁰Atunci îşi vor mărturisi ei fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor: cum M’au lăsat ei pe Mine de-o parte şi cum s’au făcut că nu Mă văd şi cum s’au mişcat ei împotriva Mea,

⁴¹pentru care şi Eu venit-am asupră-le cu mânie mare, şi-i voi da pierzării în pământul vrăjmaşilor lor; atunci inima lor cea netăiată’mprejur se va ruşina, atunci se vor căi pentru păcatele lor.

⁴²Atunci Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacob, de legământul Meu cu Isaac; şi de legământul Meu cu Avraam Îmi voi aduce-aminte, şi de pământ Îmi voi aminti.

⁴³Dar pământul va fi părăsit de ei şi pământul se va odihni’ntru Sâmbetele sale când în urma lor va fi pustiu, iar ei se vor împovăra cu propriile lor fărădelegi, pentru că Mi-au nesocotit rânduielile, iar poruncile Mele le-au supărat sufletul.

⁴⁴Şi totuşi, chiar şi atunci, când vor fi ei pe pământul vrăjmaşilor, Eu nu-i voi trece cu vederea şi nu Mă voi scârbi de ei până’ntr’atât, încât să-i nimicesc şi să stric legământul Meu cu ei: Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor!

⁴⁵De dragul lor Îmi voi aduce-aminte de legământul cel dintâi, când sub ochii neamurilor i-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul!”

⁴⁶Acestea sunt rânduielile şi poruncile şi legile pe care Domnul le-a aşezat între El şi fiii lui Israel în muntele Sinai, prin Moise.