Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 15 Bible Online

Ieremia 15 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 15

¹Şi a zis Domnul către mine: „Chiar dacă Moise şi Samuel ar sta înaintea feţei Mele,[1] sufletul Meu n’ar sta cu faţa către ei; alungă-l pe poporul acesta departe de Mine!; ducă-se!

²Iar dacă ei îţi vor zice: «Unde să ne ducem?», tu le vei spune: Acestea zice Domnul: Câţi sunt pentru moarte, la moarte; câţi pentru sabie, la sabie; câţi pentru foamete, la foamete şi câţi pentru robie, la robie!

³Cu patru feluri [de moarte] îi voi pedepsi, zice Domnul: sabie să’njunghie, câini să sfâşie, fiarele pământului şi păsările cerului să mănânce şi să nimicească.

⁴Spre spaimă îi voi da tuturor regatelor pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Iezechia, regele lui Iuda, pentru toate câte le-a făcut el în Ierusalim.[2]

⁵Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime? cine se va întrista de dragul tău? sau cine va întreba de pacea ta?

⁶Tu M’ai părăsit – zice Domnul –, Mi-ai întors spatele, iar Eu Îmi voi întinde mâna şi te voi nimici şi pentru ei nu voi avea cruţare.

⁷Ca din praştie îi voi împrăştia; în porţile poporului Meu[3] li se vor lua copiii; poporul Mi l-au nimicit din pricina nedreptăţilor lui.

⁸Văduvele lor au devenit mai numeroase decât nisipul mării; tineri războinici adus-am asupra mamei, necaz în chiar amiaza-mare, năprasnic chin am aruncat asupră-i, cutremur şi spaimă.

⁹Cea care a născut şapte, rămas-a fără ei; sufletul i-a fost cuprins de chinuri; soarele a asfinţit asupră-i în plină amiază; de ruşine şi ocară s’a acoperit. Pe cei rămaşi ai lor îi voi da săbiei în faţa vrăjmaşilor lor – zice Domnul”.

¹⁰Vai mie, mamă! De ce m’ai născut tu om în cumpănire, pe-alături şi’n răspăr cu tot pământul? Nici că eu i-am folosit cuiva, nici că cineva mi-a fost mie de folos; lipsitu-mi-a tăria’ntre cei ce mă blesteamă.

¹¹Aşa să fie, Doamne: a lor să fie propăşirea dacă eu nu m’am rugat la Tine[4] când ei erau plini de răutate şi când aduceau necazuri; spre binele lor [mă rugam] împotriva duşmanilor.

¹²„Şi-arată fierul dinţii?: Puterea ta e’nvelitoare de aramă.[5]

¹³Comorile tale pradă le voi da ca schimb pentru toate păcatele tale.[6]

¹⁴Rob te voi face vrăjmaşilor tăi de jur-împrejur, într’o ţară pe care n’ai ştiut-o; că foc a ţâşnit din mânia Mea, şi el peste voi va arde”.

¹⁵Doamne, adu-Ţi aminte de mine şi mă cercetează şi mă apără de cei ce mă prigonesc; nu-i răbda îndelung, vezi că de dragul Tău am îndurat ocară

¹⁶de la cei ce-Ţi defaimă cuvintele!; nimiceşte-i, şi fi-va cuvântul Tău în inima mea spre veselie şi bucurie, că numele Tău a fost numit peste mine, o, Doamne, Atotţiitorule!

¹⁷În adunarea glumeţilor[7] n’am stat; ci sub teama mâniei Tale m’am însingurat, sătul de-atâta amărăciune.

¹⁸De ce se’ntăresc împotrivă-mi acei ce mă mâhnesc? Adâncă-mi este rana: de unde vindecarea?! ca o apă’nşelătoare mi s’a făcut, în care nu te poţi încrede[8].

¹⁹De aceea, aşa zice Domnul: „Dacă tu te vei întoarce, iar Eu te voi reaşeza[9] şi tu vei sta înaintea feţei Mele, şi dacă vei deosebi ceea ce e preţios din ceea ce-i netrebnic, atunci ca gura Mea vei fi. Ei se vor întoarce la tine, dar tu nu te vei întoarce la ei.

²⁰Şi te vei face acestui popor ca un zid puternic de aramă; se vor lupta cu tine, dar nu te vor birui, căci Eu cu tine sunt ca să te scap;

²¹şi te voi scoate din mâna celor răi şi din mâna ucigaşilor te voi izbăvi.