Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 2 Bible Online

Ieremia 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 2

¹Şi s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând: „Du-te şi strigă acestea în urechile Ierusalimului:[1]

²Acestea zice Domnul: Adusu-mi-am aminte de duioşia[2] tinereţii tale şi de iubirea logodirii tale în a-L urma pe Sfântul lui Israel, zice Domnul.

³Sfânt Îi este Israel Domnului, pârga roadelor Lui; toţi cei ce-o mănâncă fi-vor vinovaţi, rele vor veni asupră-le, zice Domnul.

⁴Auziţi cuvântul Domnului, voi, casa lui Iacob, voi, întreaga seminţie a casei lui Israel!

⁵Acestea zice Domnul: Ce greşală au aflat în Mine părinţii voştri de s’au îndepărtat de Mine şi s’au luat după deşertăciuni şi s’au făcut netrebnici?;

⁶şi n’au zis: «Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din ţara Egiptului, Cel ce ne-a călăuzit în pustie, în pământ uscat şi neumblat, în pământ lipsit de apă şi de roadă, în pământ pe care nimeni n’a umblat vreodată şi pe care nici un om n’a locuit?».

⁷Dar Eu v’am dus în Ţara-cea-Verde[3] ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile; voi aţi intrat şi Mi-aţi pângărit pământul, iar moştenirea Mi-aţi făcut-o urâciune.

⁸Preoţii n’au zis: «Unde este Domnul?». Cei ce aveau în mână Legea nu M’au cunoscut; păstorii, şi ei, s’au răzvrătit împotrivă-Mi, iar profeţii au profeţit prin Baal şi după lucruri netrebnice au umblat.

⁹Pentru aceasta Eu încă Mă voi judeca cu voi, zice Domnul; şi cu fiii fiilor voştri Mă voi judeca.

¹⁰Treceţi în insulele Chitim[4] şi vedeţi, trimiteţi în Chedar[5], cu de-amănuntul cercetaţi şi vedeţi de s’a petrecut acolo ceva asemănător cu acestea,

¹¹dacă păgânii şi-au schimbat dumnezeii – măcar că aceia nu sunt dumnezei – în timp ce poporul Meu şi-a dat mărirea în schimbul celor ce sunt netrebnici.

¹²Cerul însuşi s’a înspăimântat de acestea, cu mare’nfricoşare s’a îngrozit, zice Domnul.

¹³Două lucruri, şi rele, făcut-a poporul Meu: ei M’au părăsit pe Mine, izvorul apei celei vii, şi şi-au săpat fântâni surpate, care nu pot să ţină apă.

¹⁴Este oare Israel un rob născut printre casnici?; de ce a devenit el o pradă?

¹⁵Leii au răcnit asupră-i şi glasul şi l-au ridicat cei ce i-au prefăcut pământul în pustiu şi cetăţile i le-au surpat, ca să nu poată fi locuite.

¹⁶Chiar şi fiii Memfisului şi ai Tafnei te-au cunoscut şi te-au batjocorit[6].

¹⁷Oare nu faptul că M’ai părăsit ţi-a adus acestea? zice Domnul, Dumnezeul tău.

¹⁸Şi acum, ce ai tu de-a face cu calea Egiptului, să bei tu apă din Nil[7]? şi ce ai tu de-a face cu calea Asirienilor, ca să bei tu apă din Râuri[8]?

¹⁹Lepădarea ta de credinţă te va certa şi răutatea ta îţi va fi mustrare; cunoaşte dar şi vezi că amară ţi-a fost lepădarea de Mine, zice Domnul, Dumnezeul tău, şi că nici o plăcere n’am aflat Eu în tine, zice Domnul, Dumnezeul tău.

²⁰Că de mult ţi-ai sfărâmat tu jugul şi ţi-ai rupt legăturile şi ai zis: «Nu pe Tine Te voi sluji, ci mă voi duce pe tot dealul înalt şi sub tot copacul umbros: acolo mă voi răsfăţa întru desfrâul meu!»…[9]

²¹Eu totuşi te-am sădit pe tine viţă roditoare, în tot adevărul soiului bun; cum de Mi te-ai schimbat în amărăciune, tu, viţă străină?

²²Chiar de te vei spăla cu sodă şi te vei scălda în clăbuc de săpun, tot spurcată eşti în faţa Mea prin nedreptăţile tale, zice Domnul.

²³Cum oare ai să spui: «Nu m’am pângărit şi după Baal n’am alergat?»… Vezi-ţi urmele prin mulţimea bărbaţilor şi cunoaşte ce-ai făcut: glasul ei în slavă a mugit,

²⁴căile şi le-a lăţit spre apa pustiei, dusă de vânt era’ntru pofta sufletului ei; iată că ea li s’a dat: cine oare o va întoarce? Nimeni care umblă după ea nu va osteni; când ea va fi umilită, ei o vor afla.

²⁵Întoarce-ţi piciorul din drumul zgrunţuros şi gâtlejul dinspre sete! Dar ea a zis: «Ca un bărbat mă voi purta!»…, că s’a iubit cu străini şi după ei s’a ţinut.

²⁶Precum se ruşinează hoţul când e prins, aşa se vor ruşina fiii lui Israel, ei şi regii lor şi dregătorii lor şi preoţii lor şi profeţii lor.

²⁷Că i-au zis unei bucăţi de lemn: «Tu eşti tatăl meu!», şi unei pietre: «Tu m’ai născut!». Şi Mie Mi-au întors spatele, nu faţa; dar în vremea necazului lor vor zice: «Scoală-Te şi scapă-ne!».

²⁸Unde sunt dumnezeii tăi pe care tu ţi i-ai făcut? Oare ei se vor scula şi te vor scăpa la vremea necazului? Câte cetăţi, atâţia dumnezei aveai, o, Iudo, şi câte răspântii în Ierusalim, atâtea jertfe lui Baal.

²⁹De ce-Mi vorbiţi voi Mie? Voi toţi v’aţi purtat ca nişte păgâni şi voi toţi v’aţi nelegiuit împotriva Mea, zice Domnul.

³⁰Zadarnic i-am lovit pe fiii voştri: învăţătură n’aţi primit; pe profeţii voştri i-a mâncat sabie de leu nimicitor: nu v’aţi înfricoşat.

³¹Auziţi cuvântul Domnului! Acestea zice Domnul: I-am fost oare Eu lui Israel pustietate sau pământ înţelenit? De ce oare a zis poporul Meu: «Nu vom mai avea stăpân şi la Tine nu vom mai veni»?

³²Oare-şi va uita mireasa podoaba şi fecioara tulpanul de la gât? Dar poporul Meu M’a uitat în zile fărănumăr.

³³Ce fel de bine vei mai folosi în căile tale încât să cauţi iubire? Peste putinţă! Ci tu mai mult ţi-ai sporit răutatea în mersul spurcat al căilor tale.

³⁴În mâinile tale s’a găsit sânge de suflete nevinovate; nu în scorburi i-am aflat, ci în fiece stejar.

³⁵Şi totuşi ai zis: «Nevinovat sunt, deci întoarcă-se mânia Lui dinspre mine»…

³⁶Iată, Eu Mă judec cu tine în timp ce tu zici: «N’am păcătuit». De vreme ce fără ruşine ai mers atât de departe’n căile tale, ruşinat vei fi din partea Egiptului aşa cum ruşinat ai fost dinspre Asiria.

³⁷Că tu şi de aici vei ieşi cu mâinile deasupra capului; căci Domnul ţi-a îndepărtat nădejdea şi nici un spor nu vei avea într’însa.